Petre Petrescu

„Guvernul pe care îl merităm”

Din momentul instalării sale în fruntea Guvernului, Emil Boc nu a făcut decât să îngreuneze viața a milioane de români.

Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, iar în unele cazuri, unde s-au tăiat și sporurile, scăderea a fost de 4050%, având efecte dezastruoase asupra unor salariați care își pierd locuințele, fiind executați silit de băncile la care aveau credite și nu își mai pot plăti ratele, și asupra nivelului de trai al majorității salariaților de stat, condamnați să își reducă drastic nivelul de trai, condamnându-și familiile să consume hrană mai puțină și mai proastă, unii în imposibilitatea de a-și plăti întreținerea, fiind în pericol de a fi debranșați de la încălzire.

Ca și cum nu ar fi fost de ajuns tăierea salariilor bugetarilor, Guvernul a hotărât și creșterea TVA de la 19 la 24%, scăzând și mai mult posibilitățile de existență ale populației.

Mai nou, Guvernul Boc a tăiat și subvenția la încălzire, iarna 2011–2012 anunțându-se una foarte friguroasă pentru majoritatea românilor.

Există un adevărat genocid, care nu se realizează prin mijloace violente, ci prin măsuri economice care conduc la același rezultat. România a ajuns una dintre cele mai sărace țări din Europa, nevoită să apeleze la credite de la FMI și Uniunea Europeană ca să poată plăti pensiile și salariile bugetarilor, nivelul împrumuturilor îndatorând țara și generațiile viitoare pe zeci de ani. Ca urmare a zecilor de miliarde de euro împrumutate de-a lungul vremii, România nu mai are suveranitate în luarea deciziile economice, fiind nevoită să se supună ordinelor FMI, nu poate mișca un deget fără aprobare de la acest organism care, pe unde a ajuns, a adus numai nenorociri.

Românii s-au săturat până peste cap de gafele, de incompetența și inconsecvența premierului Boc, nu mai au încredere nici în președinte, nici în Guvern, nu mai au nicio speranță. Singura lor dorință este plecarea actualei conduceri din fruntea statului și lăsarea României pe mâini mai bune.

*

„Încă 1.200 de români concediați de Guvernul Boc”

În anii ’50-’60, Valea Jiului se dezvolta vertiginos prin deschiderea de noi exploatări miniere și creșterea producției celei existente, prin construirea și punerea în valoare a termocentralei de la Paroșeni și a altor obiective economice care au atras din plin forță de muncă, în mare măsură tânără. Este adevărat că în anii ’80 situația se mai degradase, dar oricum era mai bine decât astăzi.

După 1989 multe mine și-au restrâns activitatea, au avut loc concedieri în masă, utilajele nu au mai fost înlocuite cu altele noi, performante, cele vechi fiind depășite fizic și moral, nemaiprezentând siguranță în exploatare, cu un risc crescut de accidente, care uneori s-au soldat cu decese.

Guvernul, la comanda FMI, amenință cu închiderea sau privatizarea unor mine, fără niciun studiu privind evoluția resurselor energetice pe plan mondial în următoarele decenii. Cercetări recente în acest domeniu arată că rezervele de petrol cunoscute pe plan mondial pot susține nivelul actual de consum doar până în 2040, iar cele de gaze naturale, până în 2070, în timp ce rezervele de huilă asigură o perioadă de exploatare de peste 200 ani, chiar la o creștere a nivelului de exploatare. Având în vedere că zăcămintele de hidrocarburi și gaze naturale din România sunt limitate, pe fondul unui declin al producției interne, în condițiile în care nu au mai fost identificate noi zăcăminte cu potențial important, și că resursele de huilă din România sunt de 775 milioane tone, acest cărbune poate juca și în viitor un rol important în balanța energetică a țării. Dar pe guvernanți nu-i interesează tendința mondială privind resursele energetice și perspectivele economiei românești. Ei ascultă și execută orbește ordinele FMI, fără a studia impactul economic și social al închiderii sau privatizării unor exploatări miniere, fără a oferi o alternativă.