„Guvernul Ponta 3 transformă Ministerul Muncii în tribună de propagandă electorală”
Ziua de 11 martie 2014 poate fi trecută în calendar ca noua „marți neagră” în istoria noastră politică recentă. Guvernul Ponta 3 vine din nou în Parlament pentru a-și asuma răspunderea pe un Program de guvernare făcut pe genunchi, plin de erori materiale și conceptuale. O nouă mostră de plagiat al unei guvernări care nu știe decât să improvizeze, pentru a trece toate obstacolele de parcurs. Astăzi vă voi vorbi despre câteva lozinci inserate în acest program la capitolul „Muncă și protecție socială”, un domeniu care, se pare, devine calul de bătaie al obscurantismului electoralist promovat de Guvernul Ponta 3.
Am avut toată buna-credință și deschiderea pentru a întâmpina noul mandat de ministru al muncii al doamnei Rovana Plumb. Pe principiul „să îi dăm totuși o șansă, după doamna Câmpeanu oricine poate fi mai luminat”, i-am acordat doamnei Plumb prezumția de profesionalism în audierile din Comisia pentru muncă. Răspunsurile dumneaei nu au fost luminate nici în comisie, nici în declarațiile de presă ce au urmat, doamna Plumb nefiind capabilă să dea o simplă definiție a indicatorului sărăciei. Mici erori de început de mandat, ar fi spus unii.
Ce ne facem însă când la doar câteva zile de la aceste gafe, doamna Plumb recidivează într-o suită de declarații propagandistice, pe toate posturile de televiziune, aruncând în aer orice urmă de seriozitate pe care am mai fi așteptat-o de la dumneaei? Vă reamintesc: mai întâi doamna Plumb a anunțat senin că va modifica Legea pensiilor, pentru a introduce conturile individuale în filozofia pilonului I de pensii publice. Mai apoi, doamna Plumb a anunțat că va promova și pilonul IV al sistemului de pensii, mai precis proiectul pensiilor ocupaționale abandonat de doi ani de zile în sertare de actualul Guvern. În sfârșit, bomboana de pe tort, doamna Plumb ne-a anunțat că va modifica și Legea salarizării, pentru a premia bugetarii cu două salarii lunare în fiecare an. Mai pe scurt, până a se familiariza cu domeniul, până a desluși care e treaba cu indicatorul sărăciei, doamna Plumb și-a pus costumul de Moș Crăciun și anunță tot felul de cadouri în acest an – coincidență sau nu – electoral.
Să trecem și la partea serioasă a lucrurilor, pentru că declarațiile doamnei Plumb numai serioase nu sunt. Să începem cu pensiile. Sistemele de pensii de tip _pay-as-you-go_ (PAYG), bazate pe solidaritatea dintre generații, se confruntă cu probleme și deficite financiare din ce în ce mai acute în toată lumea, iar România nu face notă discordantă, cu deficite anuale de aproape trei miliarde euro la sistemul asigurărilor sociale.
Însă așa-zisa soluție radicală propusă de noul Guvern Ponta 3, cea a conturilor individuale de pensii, este una utopică și stridentă. De ce? Pentru că România este deja una dintre țările cele mai avansate în Europa în ceea ce privește reforma sistemului de pensii, și aici mă refer la organizarea celor trei piloane: pilonul I – cel clasic, bazat pe principiul contributivității, pilonul II – cel al pensiilor private obligatorii, pilonul III – cel al pensiilor private facultative. Pilonul II și pilonul III corespund deja unei filozofii a conturilor individuale,
pentru că se bazează pe contribuții individuale complementare celei din sistemul PAYG, aferent pilonului I.
În perioada 2009–2012 Guvernul PDL a înțeles gravitatea dezechilibrelor din sistemul public de pensii și a implementat cu mult curaj un set de reforme care sunt lăudate și astăzi de către organismele internaționale: Legea pensiilor din 2010, majorarea contribuției obligatorii la pilonul II de pensii private până la 4% (în 2008 când a apărut acest sistem era de 2%), creșterea vârstei de pensionare.
România trebuie să meargă mai departe pe acest drum al reformelor graduale și nu să zdruncine din temelii sistemul, așa cum s-ar întâmpla în cazul trecerii peste noapte la sistemul conturilor individuale. Nicio altă țară din UE nu procedează astfel și cu atât mai puțin nu trebuie să o facă România.
Propunerea doamnei Plumb este cu atât mai demagogică și utopică cu cât vine din partea unui Guvern care nu mai are majoritatea extrem de lejeră de pe vremea USL. Această propunere exista și în Programul de guvernare USL din 2012, venind pe filiera PNL, dar, cu toate acestea, doi ani de zile, cu o majoritate de 80% în Parlament și cu un așa-zis ministru liberal la Ministerul Muncii, nu s-a făcut nimic în acest sens. Dimpotrivă, reformele au fost blocate și doamna Câmpeanu a fost primul șomer al țării. Se pare că și doamna Plumb merge în aceeași direcție.
Să ne amintim doar de proiectul privind pensiile ocupaționale, adică pilonul IV al sistemului de pensii. În 2012 acest proiect era pregătit și totuși este ținut de doi ani în sertare. Acum doamna Plumb ne promite că el va fi relansat, deși în continuare nu știe cât trebuie să fie contribuția anuală a angajatorilor și angajaților și deși Guvernul Ponta a girat deja noi discriminări în sistem, prin acordarea unor privilegii militarilor și diplomaților.
Iată de ce nu cred în aceste promisiuni de fațadă ale Guvernului Ponta 3. Este un Guvern de vitrină, făcut special pentru a minți din nou românii în acest an electoral. În același registru trebuie citită și declarația ministrului Plumb, conform căruia Legea salarizării trebuie modificată, pentru ca bugetarii să poată primi două salarii în plus ca premii anuale. Este doar o minciună, atât timp cât FMI a recomandat ferm ca legile salarizării și ale pensiilor să nu fie modificate și atât timp cât acest Guvern Ponta menține de doi ani de zile măsurile de austeritate în sistemul bugetar, și anume blocarea primelor, a bonusurilor, a plății orelor suplimentare sau a tichetelor cadou.
Vă rog să țineți cont de aceste inepții electorale în momentul în care premierul Ponta va veni în Parlament pentru a ne minți din nou. Ministerul Muncii va fi folosit în acest an doar pe post de tribună de propagandă electorală, iar doamna Plumb va fi, din păcate, un biet agitator politic.
*
„Respect față de femeia de lângă noi”
În ziua de azi, femeile îndeplinesc mai mult decât un singur rol. Femeia modernă trebuie să fie în același timp o mamă dedicată, o iubită seducătoare și o gospodină harnică și toate acestea, bineînțeles, în timp ce face față cu brio unei vieți cât se poate de provocatoare. De asemenea, trebuie să facă față cu brio în activitatea profesională, unde de multe ori aude faptul că trebuie să răspundă la noi sarcini și noi provocări, unde trebuie să muncească chiar de două ori mai mult decât colegii ei, pentru a fi tratată în mod egal față de colegii săi.
Suntem în a treia lună a anului, o lună ce ar trebui să fie dedicată femeii, indiferent de apartenență politică, indiferent de etnie, indiferent de vârstă. Este o lună în care fiecare dintre noi trebuie să aprecieze femeia de lângă noi, e o lună în care putem să devenim conștienți că lângă fiecare dintre noi există o femeie ce merită să fie apreciată și respectată.
Avem în această săptămână ocazia de a aprecia femeia de lângă noi prin semnarea declarației pentru siguranța femeilor în familie, declarație pe care un grup de organizații neguvernamentale au făcut-o, pentru a ne putea arăta astfel sprijinul pentru implementarea măsurilor prevăzute în Legea nr. 217/2003 de prevenire și combatere a violenței în familie.
Violența în familie constituie o problemă pe agenda publică din România de mai bine de un deceniu. În ultimii ani, cadrul legislativ s-a îmbunătățit semnificativ, iar în baza acestuia s-au implementat o serie de politici și măsuri de protecție și asistență a victimelor.
Totuși, se poate afirma că, în prezent, politicile publice privind combaterea violenței împotriva femeilor în familie sunt încă adoptate la nivel simbolic în România și nu oferă siguranță reală femeilor.
Totodată, violența în familie afectează diferit femeile, în funcție de inegalitățile pe care acestea le trăiesc, de multe ori concomitent, pe baza etniei lor, a statutului economic, dizabilității, orientării sexuale, vârstei etc.
Consider necesară dezvoltarea unor politici publice incluzive, care să implice o abordare intersecțională, care să asigure respectarea drepturilor tuturor femeilor.
Vă invit să semnați această declarație pentru siguranța femeilor în familie și să devenim conștienți cu toții că trebuie să apreciem și să respectăm femeia de lângă noi.
*
„Tinerii reprezintă o prioritate absolută doar pe hârtie?”
Am asistat săptămâna trecută la un circ incredibil în Parlament, urmărind și participând la procedura de învestitură a noului Guvern, Guvernul Ponta III. Spun circ, întrucât avem acum miniștri tineri, iar „tinerețea aduce și mai multă fantezie în exercițiul guvernamental”. Spun circ întrucât portofoliul Ministerului Muncii a fost preluat de o persoană ce vorbește de politici sociale, dar nu știe să definească sărăcia, nivelul de trai la limita subzistenței a unor români.
Doamna Plumb vine și propune o nouă viziune asupra politicilor sociale, o nouă viziune care presupune atât promovarea, cât și adoptarea Proiectului de lege privind economia socială, care presupune reinserția pe piața muncii a persoanelor dependente social de asemenea, apariția întreprinderilor sociale care va avea în vedere tot ca măsură încadrarea în câmpul muncii a acestor persoane dependente social, o nouă strategie în ceea ce privește persoanele vârstnice și, de asemenea, ca prioritate atunci când vorbim de reducerea sărăciei, relaționată cu reducerea șomajului, tinerii reprezentând pentru dânsa o prioritate absolută, așa cum a susținut la audieri.
Totuși, mă întreb, cum va reuși acest lucru, când are deja multe strategii ce sunt doar pe hârtie și pe site-ul ministerului, deși trebuiau să fie adoptate la sfârșitul anului trecut?
Avem un program pentru tineri, respectiv „garanția pentru tineri”, ce reprezintă un instrument financiar, detaliat în regulamentul Fondului Social European, care oferă prioritate la finanțare regiunilor în care șomajul în rândul tinerilor depășește 25%, iar alocarea fondurilor trebuie realizată cu precădere în primii doi ani de programare bugetară, respectiv 2014–2015.
Am avut până acum un ministru ce a considerat că, pentru România, „Garanția pentru tineri”, adoptată la nivel european, constituie „un angajament și o obligație” de a face tot posibilul pentru ca tinerilor absolvenți să li se ofere o formă de ocupare în primele patru luni de la finalizarea studiilor: un loc de muncă, acces la educație, programe de formare sau reconversie.
Dar, în realitate însă, tot ce a făcut Guvernul Ponta a fost să abandoneze o sursă de finanțare nerambursabilă destinată scăderii șomajului tinerilor din România și, implicit, creării de locuri de muncă în sistem.
Cel mai mare neajuns pe care îl ridică șomajul în rândul tinerilor vizează faptul că procesul de tranziție de la educație la piața muncii este din ce în ce mai dificil, durează mai mult timp, iar posibilitățile de a ocupa un loc de muncă sunt din ce în ce mai limitate. Cel mai mare risc în această situație constă în faptul că acești tineri îngroașă rândurile asistaților sociali încă de la momentul în care au ieșit de pe băncile școlilor.
Combaterea șomajului în rândul tinerilor trebuie realizată prin concentrarea atât asupra nevoilor clienților, cât și ale furnizorilor (angajatori); este un efort concentrat bidirecțional ce atrage colaborarea atât între pilonul public și cel privat, cât și între tinerii fără loc de muncă și potențialii angajatori.
Soluții de remediere există și sunt la îndemâna atât a autorităților, cât și a tinerilor care, într-adevăr, vor să realizeze ceva. Fac aici referire, pe de o parte, la accesarea de fonduri europene și la investiții ale statului, iar, de cealaltă parte, la creșterea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor. Din păcate însă singura soluție a actualului Guvern a fost lansarea unei strategii conturate în jurul ideii de consiliere și orientare profesională a tinerilor aflați în căutarea unui loc de muncă, nicidecum măsuri active pentru crearea de noi locuri de muncă.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.