Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 februarie 2008
other · respins
Anca Daniela Boagiu
Discurs
„Guvernul «Răzgândeanu»“
Sfârșit de an 2007 marcat de decizii politice și populiste pentru PNL și Guvernul Tăriceanu și, drept consecință, început de 2008 sub amprenta indeciziilor, a demagogiei și a desconsiderației față de cetățeni.
Guvernul și-a asumat în luna decembrie mărirea pensiilor, iar anul acesta ne percepe și taxă pe taxă pentru acoperirea veniturilor la buget. Așa se explică încăpățânarea de a nu renunța la taxa auto și de a returna banii înapoi către cetățeni, precum și noile taxe aberante pe cadourile pentru copii, pentru prime, bonusuri plătite în natură și salarii de merit. Iar pentru că taxatul populației în an electoral poate însemna și taxarea Guvernului de către alegători la vot, primul-ministru Tăriceanu a cerut anularea ordinului de impozitare a cadourilor și a încercat să facă uitată știrea, anunțând o nouă răzgândire: aceea că renunță la decizia de a da elevilor alocația numai până la împlinirea vârstei de 18 ani, prelungind-o până la terminarea liceului. Guvernul Tăriceanu este așadar un guvern care emite nehotărâri, dezordine, răzgândeli și bâjbâieli.
Pentru a putea pune în aplicare decizia politică de a mări pensiile, Guvernul Tăriceanu a ajuns să ceară impozit și pentru cadourile și salariile noastre de merit. Ministrul Păcuraru a recunoscut explicit acest lucru. Dar, mai mult decât hoția, pe români întotdeauna i-a deranjat mai tare să fie luați de proști. Când am aflat că ni se vor impozita cadourile, ministrul Păcuraru ne-a spus mai întâi că n-am înțeles bine. A revenit apoi și a recunoscut că nu suntem chiar atât de incapabili încât să nu pricepem că ni se bagă iar mâna în buzunar, pentru a ni se fura și din bomboana de pom. Drept urmare, ministrul Vosganian nu a fost de acord cu ordinul ministrului Păcuraru, Tăriceanu l-a mustrat pe Păcuraru, iar apoi nici Păcuraru n-a mai fost de acord cu ce a semnat el însuși. Nici Tăriceanu nu mizează prea mult pe inteligența poporului cerând anularea ordinului, pentru că, ne spune el, acesta doar lasă impresia că introduce taxe și impozite noi. Cum adică lasă impresia? De când legile în România produc doar impresii? Nu, domnule Tăriceanu, singura impresie pe care ar fi creat-o acel ordin pus în aplicare ar fi fost una foarte proastă asupra Guvernului pe care-l conduceți!
Deși ani la rând elevii au primit alocația până în ultima zi de școală, Guvernul Tăriceanu a avut măreața idee de a nu le mai da nici copiilor bani până la finalizarea liceului, ca și cum, după ce au împlinit 18 ani, ar fi avut surse proprii de venit.
La început de campanie electorală, Tăriceanu se răzgândește, pentru că își dă seama că e bine să se laude că ajută elevii de la sate. Dacă vreți să ajutați copiii din zonele rurale, de ce nu construiți școli, grupuri sanitare, de ce nu le puneți la dispoziție un microbuz copiilor care fac zilnic zeci de kilometri pe jos pentru a ajunge în satele vecine să învețe? Am înghețat în fața televizoarelor uitându-ne și ascultând poveștile sutelor de copii de la sate care pleacă de la 3-4 noaptea de acasă, prin pădure, expuși pericolelor, pentru a ajunge la școală. Cei 25 de lei nu ajută copiii de la țară prea mult și vă rog, domnule prim-ministru, nu fiți lacrimogen, că plătesc taxă pe pachetul de batiste nazale.