Ion Marocico

„Holodomorul sau condamnarea la moarte prin înfometare”

Holodomorul sau condamnarea la moarte prin înfometare a ucrainenilor, în anii 1932–1933, de către autoritățile sovietice conduse de Stalin, reprezintă o pagină neagră în istoria noastră, un genocid care s-a soldat cu aproape 10 milioane de victime și al cărui scop principal l-a reprezentat controlarea și, în cele din urmă, anihilarea oricărei forme de autodeterminare și opoziție care s-ar fi putut manifesta în acele vremuri în rândurile poporului ucrainean. Un scenariu bine pus la punct de către Stalin, cu o politică de rusificare rapidă, ce cuprindea colectivizarea forțată a agriculturii, urmată de o serie de sancțiuni extrem de dure împotriva satelor ucrainene așa-zis neproductive în campania de colectare a cerealelor, care a culminat cu izolarea lor și cu confiscarea animalelor și a alimentelor, a făcut dintr-o țară prosperă, cu terenuri fertile, un adevărat cimitir al atâtor milioane de suflete nevinovate. Dorinței de libertate a ucrainenilor i s-a răspuns, în mod deliberat, cu metode represive nemaiîntâlnite, iar consecințele au fost dezastruoase: la apogeul fenomenului, nu mai puțin de 25.000 de persoane ajungeau să moară zilnic de foame.

În mod evident, nu avem căderea de a rezuma un capitol atât de complex din istoria poporului ucrainean în doar câteva rânduri, pentru că, în mod indirect, s-ar reduce drama pe care fiecare ucrainean a trăit-o în acea perioadă și s-ar estompa rezistența, determinarea și aspirațiile unui neam întreg.

Făcând o paralelă peste ani, îndrăznesc să spun că din istorie trebuie să învățăm pentru a ști cum, mai târziu, să evităm, pentru a avea un răspuns bine pregătit atunci când nu vrem să fim întorși, în mod forțat, din drumul pe care liber ni l-am ales. Constrângeri au existat și atunci, există și acum, chiar dacă natura lor diferă, dar, privind fără teamă în urmă, realizăm unde am ajuns și câte mai avem de făcut. Nu putem schimba istoria, dar, prin aducerea la zi a unor astfel de tragedii, recunoaștem suferința și cinstim memoria celor care au căzut victime ale unei asemenea tragedii.

Această dramă a poporului ucrainean nu poate lăsa pe nimeni indiferent, nici prin dimensiunea fenomenului, nici prin cauze, consecințe sau semnificații politice. În 2003, Parlamentul Ucrainei a votat o rezoluție prin care foametea din 1932–1933 a fost declarată genocid organizat în mod deliberat de către autoritățile sovietice împotriva națiunii ucrainene. Până în prezent, Holodomorul a fost recunoscut de 24 de state, printre care SUA, Canada, Vatican, Spania, Italia, Belgia, Polonia, Ungaria sau țările baltice, și ne exprimăm speranța că și alte țări vor recunoaște ceea ce Ucraina nu va putea uita niciodată.

În fiecare a patra sâmbătă din luna noiembrie, noi, ucrainenii, comemorăm victimele Holodomorului, ținem momente de reculegere și aprindem lumânări în memoria celor mulți și nevinovați, care au scris cu demnitate această pagină dureroasă din istoria poporului ucrainean.