Vasile Mocanu

„Hrana noastră cea de toate zilele...”

Una dintre acuzele cele mai frecvente care se pot aduce țării noastre este calitatea hranei. Căci hrana noastră cea de toate zilele nu e doar la niște prețuri de jaf, ci și de calitate în cel mai bun caz îndoielnică. Românii mănâncă nu numai scump, dar și prost, ceea ce duce la o pierdere dublă: de bani și de sănătate! Iar ca să fie treaba completă, plătesc a doua cea mai mare taxă pe valoarea adăugată pe alimente din Uniunea Europeană! Deci statul nu doar că nu face mari eforturi ca să îmbunătățească hrana din punct de vedere calitativ, ci mai apasă și cu taxe pe ce bagă românul în gură!

Ne place să ne uităm peste gard la alții și să ne comparăm cu ei. Atunci, de ce nu ne comparăm cu aceștia și în lucrurile pe care ei le au și le fac bune? La nivel european, 15 state au taxa pe valoare adăugată redusă pentru alimente. Nu însă și țara noastră. La noi, cu excepția TVA la pâine, pentru toate celelalte plătim TVA de 24 de procente.

E o vorbă că de la 1 ianuarie o să mai scadă TVA-ul, pe ici, pe colo. Rămâne de văzut ce și cum o să fie, până la urmă, dacă vrea FMI... La alimente, în alte state..., de exemplu, germanii au TVA de numai 7%, italienii și spaniolii 4 procente, polonezii 5%, iar olandezii 6%. Englezii o au chiar zero! Până și Ungaria, țara care a impus TVA de 27% în economie, pentru hrană nu a stabilit o cotă mai mare de 18 procente! Doar la noi se opune cu încrâncenare FMI-ul ca să-i fie și românului de rând oleacă mai bine...

O posibilă explicație pentru suprataxarea alimentelor în țara noastră ar fi faptul că statul câștigă foarte mulți bani din acest domeniu și că statului îi este lene să colecteze mai mult. Nu este de mirare însă, mai ales că, potrivit Institutului Național de Statistică, mai mult de 40% din veniturile românilor se duc pe mâncare. În care stat la care ne uităm ca la icoană mai există un astfel de procent din venituri pe care să-l dai pe hrana cea de toate zilele? În condițiile în care în statele mai dezvoltate oamenii mănâncă foarte mult la restaurant și mai puțin mâncare gătită în casă – varianta românească, mai ieftină...

Ce nu se ia în calcul de către statul român? Faptul că, pe termen lung, suprataxarea alimentelor duce la îmbolnăvirea populației și creșterea cheltuielilor de sănătate. Încă mai gândim de la o zi la alta, și nu pe termen mediu și lung, așa cum ar trebui să o facă un administrator responsabil. România nu stă deloc bine la acest capitol. Suntem pe locul trei în Europa în clasamentul supraponderalilor și la capitolul deceselor cauzate de boli cardiovasculare, după Bulgaria și Ucraina! Ne place oare să avem o națiune bolnavă? Cui servește acest lucru, dacă se vede cu ochiul liber și de către oricine că statul nu ia nicio măsură de redresare a situației?

Pe de-o parte, statul a alungat doctorii din țară și se vaită că n-are bani, iar, pe de altă parte, dă o mână serioasă de ajutor la îmbolnăvirea populației! Este oare obligatoriu ca și Guvernul nostru să devină complicele unei astfel de stări de fapt? Eu cred că nu este cazul, mai ales că la Ministerul Sănătății se vede ceva mișcare și în direcția cea bună. Însă nu trebuie să așteptăm doar de la ministrul Bănicioiu acțiuni pentru îmbunătățirea sănătății acestei nații. Este obligația numărul unu a oricărui om aflat într-o funcție de răspundere din această țară. Deși, la prima vedere, legătura nu este directă, pot contribui la asta și Ministerul Finanțelor, și ANAF-ul, și (mai ales) Ministerul Agriculturii, ca și multe alte instituții.