Horea Dorin Uioreanu

„Iarna nu-i ca vara: salariile și pensiile îngheață, iar bugetul statului se comprimă...”

Premierul Emil Boc a anunțat, plin de emfază, că bugetul de stat pe anul 2012 va fi construit „în manieră responsabilă”, cu un deficit de 1,9%, dar care poate să crească... Și mai spune prim-ministrul că, orice ar fi, la anul, pensiile și salariile nu vor mai suferi reduceri, deoarece „ne-am luat măsurile de precauție și avem acordul cu CE și FMI”.

Ce se ferește să spună domnul Emil Boc este faptul că România anului 2012 va avea cel mai sărac buget din ultimul deceniu. Deficitul bugetar promis de premier nu va ajunge nici măcar pentru plata costului datoriei publice realizată de actualul Executiv. Practic, orice variantă de deficit sub 2% este total nerealistă, lucru pe care prim-ministrul îl lasă să se subînțeleagă pentru a-și asigura spatele pentru atunci când va fi obligat de cifre să recunoască faptul că deficitul prognozat de „specialiștii” săi nu poate fi respectat.

Ceea ce nu știu încă toți românii este faptul că anul care vine România va trebui să plătească peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, sumă care depășește 2% din PIB, adică este peste deficitul promis de Boc. În aceste condiții, finanțarea sectorului se va face cu un buget excedentar, iar alocările bugetare către administrațiile locale, dar nu numai, vor fi reduse drastic comparativ cu anul în curs.

Coaliția de guvernare, în frunte cu premierul Emil Boc, demonstrează lipsă totală de sinceritate atunci când vorbește despre creșterea investițiilor. Din anul 2008 și până în prezent, investițiile străine directe au scăzut de la 9,5 miliarde de euro la mai puțin de 2 miliarde de euro, iar semnele pentru 2012 nu sunt deloc bune, existând posibilitatea scăderii și mai drastice.

Emil Boc și „specialiștii” cu care s-a înconjurat par să nu știe că un stat care nu-și îndeplinește responsabilitățile fundamentale este un stat care nu se consolidează, ci se vlăguiește continuu. A reduce deficitele bugetare pe seama bolnavilor cronici, a sistemului de educație, a culturii și cercetării, concomitent cu creșterea bugetelor pentru serviciile speciale, este un nou pas spre destabilizare. Prin aceste practici premierul dovedește faptul că nu cunoaște regulile economiei de piață și le aplică pe cele pe care le-a învățat la orele de economie politică la care a participat înainte de decembrie 1989, din manualul intitulat „Economia politică. Politica economică a PCR.”