Cornel Știrbeț

„Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!”

Ne-am obișnuit în ultima vreme cu declarațiile inflamate și infamante ale domnului Crin Antonescu, dar am crezut tot timpul că ele se vor opri undeva la marginea absurdului sau a ridicolului. Iată că ne-am înșelat!

Domnul Antonescu a depășit cu seninătate acest prag, duminică, la Galați, când a declarat nici mai mult, nici mai puțin decât că: „Dacă se pune problema să punem în practică programul nostru, atunci îmi asum calitatea de premier.” (?!) Nu-mi amintesc să-l fi invitat cineva pe domnul Antonescu să își asume cu atâta bărbăție această funcție, într-o perioadă atât de grea pentru țară, dar dacă el și-o dorește, nu văd cine ar avea dreptul să îl împiedice a visa.

„Dacă m-ar desemna partidul să ocup această funcție, atunci voi răspunde că sunt de acord”, i-a asigurat domnul Crin pe participanții la Conferința Filialelor Teritoriale Galați. Bine că a fost de acord și ne-a risipit emoțiile legate de un eventual refuz!

Bineînțeles că, pentru a accepta funcția de prim-ministru, domnul Antonescu pune câteva condiții, dintre care cea mai importantă este aceea ca el și partidul pe care îl conduce să guverneze singuri, respingând din start ideea oricărei alianțe: „(...) suntem dispuși să ne asumăm guvernarea României (...), dar suntem dispuși să ne-o asumăm singuri”.

Există oare o mai mare dovadă de curaj politic, de bărbăție și de spirit de sacrificiu decât cea făcută de domnul Antonescu, gata să preia pe umerii săi întreaga povară a guvernării unei Românii aflate în plină criză?

Este greu de crezut ca vreun alt om politic român să vină astăzi în fața concetățenilor săi cu astfel de dovezi și, tocmai de aceea, nu ne putem înfrâna admirația față de gestul domnului Antonescu, cu toate că avem câteva nedumeriri și ridicăm câteva semne de întrebare. De pildă: a câștigat cumva PNL alegerile, iar șeful statului urmează să-l cheme pe domnul Crin Antonescu să formeze Guvernul? Parcă îmi amintesc că la ultimele alegeri generale nu a adunat mai mult de 15% din voturile alegătorilor! Se poate guverna cu o majoritate de numai 15%? Se poate, dar numai cu ajutorul PSD-ului, așa cum a mai făcut partidul domnului Antonescu, cu rezultate catastrofale, în trecutul nu prea îndepărtat.

Apoi, mă întreb, de ce nu-l mai vrea pe Klaus Iohannis în fruntea Guvernului? L-a dezamăgit? L-a refuzat? A aflat de uneltirile viclene ale acestuia, ca după preluarea conducerii Guvernului să preia și conducerea PNL-ului, detronându-l pe Crin Antonescu din scaunul Brătienilor?

Dacă va accepta instalarea în fruntea Executivului, care vor fi principalii colaboratori ai domnului Antonescu, miniștrii cu care va forma Cabinetul? Va apela oare tot la „specialiștii” deja consacrați: Adomniței, Vosganian, Orban, Chiuariu, Voicu, Nicolăescu etc. sau va apela la lupii tineri și flămânzi? Gurile rele spun că domnul Antonescu a cam luat-o razna și că totul i se trage de la unele posturi de televiziune care îl prea răsfață și-l arată românilor seară de seară ca pe Sfintele Moaște, ca pe un guru, ca pe un Gregorian Bivolaru al politicii românești. Cel autopropus la funcția de prim-ministru a rămas încremenit în ultima campanie electorală, atunci când a atins apogeul carierei sale politice (în afara situației în care va prelua frâiele guvernării), venind astăzi în fața românilor cu un program de guvernare ce suferă de sindromul amatorismului și de blestemul diletantismului, program care nu este altceva decât o ofertă electorală naivă și găunoasă, clădită pe demagogie, pe minciună și pe impostură.