Adriana Doina Pană

„Identificarea și combaterea muncii nedeclarate”

În perioada 17–19 octombrie, am participat la cea de-a patra Masă rotundă regională privind dialogul social în sud-estul Europei, ale cărei lucrări s-au desfășurat la Zagreb, Croația. Actuala declarație politică are la bază unul dintre materialele pe care le-am prezentat cu această ocazie în calitate de ministru delegat pentru dialog social.

În România, ca și în țările membre ale Uniunii Europene, munca nedeclarată, prin natura sa, este foarte greu de stabilit cu exactitate, astfel încât dimensiunea acestui fenomen poate fi doar estimată.

Munca nedeclarată reprezintă orice activitate remunerată care este legală în ceea ce privește natura sa, dar nu este declarată autorităților publice (Comunicarea Comisiei Europene din 1998). Prin urmare, prin prestarea activității fără declararea acesteia, statul nu își exercită atributul său fiscal asupra veniturilor provenite din munca realizată, iar salariatul nu beneficiază de protecția reglementată de legislația muncii.

Munca nedeclarată are efecte negative pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și a impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.

Neplata acestor obligații legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată și sistemele de asigurare socială, iar, pe de altă parte – și cel mai important –, la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecție socială prevăzute de lege.

Consecințele muncii nedeclarate se reflectă negativ și în economie, prin distorsionarea mediului concurențial. Astfel, angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puține obligații financiare și deci se află în concurență neloială cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse și depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.

Categoriile de persoane depistate că lucrează fără forme legale de angajare sunt:

– persoane cu nivel de educație scăzut;

- persoane fără calificare profesională sau cu calificare

- redusă;

- șomerii care nu doresc să își piardă beneficiile și

- ajutoarele sociale;

– tinerii care de cele mai multe ori nu au experiența necesară și care nu conștientizează importanța contribuției la fondurile de asigurări sociale;

– persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;

– persoanele care doresc să își suplimenteze veniturile prin practicarea muncii la gri, care poate fi definită ca acea formă de prestare a activității în care salariatul încasează o parte a drepturilor salariale fără ca asupra acestora să se manifeste politica fiscală a statului;