Tiberiu B„rbule˛iu

îDespre lideri providen˛iali“

Rom‚nia Ónc„ a∫teapt„ solu˛ii de la lideri providen˛iali. Ca popor, Óntotdeauna am fost vr„ji˛i de discursurile ∫i apari˛iile conduc„torului Ónsetat de s‚nge care c„s„pea boierii prea lacomi ∫i nedrep˛i ∫i lua hot„r‚ri care, chipurile, f„ptuiau izb„virea provizorie a poporului de relele care-l b‚ntuiau ∫i de durerile care-l sec„tuiau.

Fiecare dintre ace∫ti lideri infailibili care ne-au b‚ntuit istoria a fost Ónt‚mpinat la Ónvestirea lui cu lungi pomelnice, chiar ∫i atunci c‚nd Ó∫i dep„∫ea atribu˛iile constitu˛ionale. Evident, pentru c„ Dumnezeu a l„sat sarcini precise fiec„ruia: cei mai mul˛i s„ se supun„ ∫i doar unul s„ fie unsul Domnului _._ A∫a am Ónv„˛at la ∫coal„, a∫a ac˛ion„m ∫i Ón practic„, dup„ principiul responsabilit„˛ii personale limitate. Œntotdeauna delegarea de sarcini personale c„tre ace∫ti lideri providen˛iali ne-a scutit de efort ∫i de asumarea unui eventual e∫ec personal.

Dar timpurile se schimb„ ∫i, odat„ cu ele, ar trebui s„ o facem ∫i noi. Comunit„˛ile moderne s-au dezb„rat de aceast„ nevoie. Ele, spre deosebire de noi, au Ónv„˛at din propriile gre∫eli. Istoria tr„it„ ne oblig„ s„ constat„m c„ omul providen˛ial are defecte ∫i lipsuri, iar esen˛a sa demiurgic„ s-a mai diluat cu timpul. El nu este un candidat la nemurire ∫i niciodat„ nu este de neÓnlocuit. C‚nd avem toate aceste semnalmente ∫i noi persever„m pe calea gre∫it„, dar at‚t de comod„, da˛i-mi voie s„ cred c„ este adev„rat ce spunea un Ón˛elept, c„ îfiecare popor are conduc„torii pe care ∫i-i merit„“.

Asta e problema. At‚ta vreme c‚t cei mai mul˛i Ónc„ a∫teapt„ lideri providen˛iali, considera˛i de neÓnlocuit, care nu accept„ s„ li se pun„ niciodat„ Ón discu˛ie eventualele gre∫eli, r„m‚nem captivi acestei adul„ri continue. Alungarea omului providen˛ial din min˛ile noastre ar fi ∫ansa pentru a construi ceva solid. Pentru a face fa˛„ provoc„rilor actuale ∫i pentru a se ap„ra, na˛iunile moderne au exorcizat strigoiul liderului providen˛ial din corpul na˛iunii ∫i l-au Ónlocuit cu o abordare lucid„ a viitorului.

Œntr-o lume care se schimb„ dramatic ∫i rapid, noi, ca popor, am Ón˛eles destul de t‚rziu acest lucru. Am l„sat s„ treac„ prin istoria noastr„ un Carol al II-lea, care ne-a costat pierderi teritoriale, au trecut peste noi 50 de ani de comunism marca˛i de un cult exacerbat al personalit„˛ii, iar ultimii 16 ani au stat, Óntr-un fel, tot sub semnul omului providen˛ial.

Eu v„d o singur„ idee care a ˛inut ∫i ˛ine Rom‚nia Ón loc: omul sfin˛e∫te locul, idee provenit„ dintr-o mentalitate oriental„, care Ói hipnotizeaz„ pe rom‚ni, consecin˛a sa practic„ fiind neimplicarea cet„˛enilor Ón treburile societ„˛ii, pe principiul îliderul hot„r„∫te, subalternul execut„“.