Îi rog pe liderii grupurilor politice parlamentare să vină până la prezidiu. Liderii grupurilor politice parlamentare să vină la prezidiu, vă rog frumos!
Bună ziua!
Avem înscriși la ora prim-ministrului din partea Grupului parlamentar al PNL, al ALDE și cam atât.
Putem începe? Mulțumesc foarte mult. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor deputați,
Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților și vă anunț că, din totalul celor 379 de membri, 158 sunt prezenți.
Punctul 1 al ordinii de zi. Ați primit la căsuțe următoarele documente: ordinea de zi de astăzi și din 13 aprilie;
programul de lucru pentru perioada 11–16 aprilie; lista rapoartelor depuse în perioada 4–11 aprilie de comisiile permanente sesizate în fond; lista cu legile pentru care vă puteți exercita dreptul de a contesta la Curtea Constituțională; și, bineînțeles, la final, informările cu privire la inițiativele legislative depuse de onorabilii membri ai Senatului și ai Camerei Deputaților și care urmează a fi avizate la Camera Deputaților de către comisiile permanente.
La punctul 2 al ordinii de zi, în temeiul art. 206 din regulamentul nostru, avem ora prim-ministrului – „Reforma administrației publice”. Participă Excelența Sa, domnul prim-ministru Dacian Cioloș.
În conformitate cu prevederile regulamentare, desfășurarea acestei dezbateri politice este astfel: domnul prim-ministru are 15 minute pentru prezentarea temei de dezbateri politice. Dar vă informez, domnule prim-ministru, că liderii grupurilor politice parlamentare au decis, fiind o temă de importanță majoră, să asculte toată expunerea dumneavoastră, indiferent de cât se încadrează ea în timp. După care, grupurile parlamentare și reprezentantul deputaților afiliați au astfel: cinci minute pentru fiecare grup parlamentar, două minute pentru reprezentanții deputaților neafiliați.
La finalul dezbaterii, prim-ministrul are cinci minute. Începem dezbaterile.
Are cuvântul prim-ministrul Guvernului României, domnul Dacian Cioloș.
Mulțumesc mult, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,
La ultima noastră întâlnire aici, la Camera Deputaților, am promis că o să vin cu o propunere clară de reformă a administrației publice românești. Atunci, când am discutat și despre prefecți, v-am sugerat să punem și această temă într-un context mai larg, o propunere de reformă a administrației pe care ne-am inclus-o în programul de guvernare și legat de care vrem în două luni, să zicem, să venim cu o propunere sau cu un pachet de propuneri legislative clare.
Reforma administrației este un proiect care privește întreaga societate românească. Este și o premisă a recâștigării încrederii în stat. Știm că în ultima perioadă există din ce în ce mai multe semne de interogare legate de eficiența statului, de încrederea în clasa politică și cred că aici am avea cu toții de câștigat, ca, prin această reformă a administrației publice, prin creșterea eficienței, a transparenței administrației publice, prin profesionalizarea administrației publice, prin clarificarea relației cu politicul, să recâștigăm încrederea cetățenilor în stat și să reîncepem un proces de modernizare a statului.
România nu se poate moderniza și nu va avansa economic, nu va putea elimina în mod consistent corupția fără o reformă a administrației publice locale și centrale. Pentru că viziunea de dezvoltare economică riscă să rămână doar un deziderat, dacă nu avem și o administrație publică performantă și credibilă. Degeaba avem proiecte de dezvoltare economică cu potențial, degeaba avem potențialul economic al țării pe care vrem să-l punem în valoare, dacă nu avem o administrație publică în măsură să dubleze acest proiect de dezvoltare economică, cu un rol al statului clar definit, care să acompanieze mediul economic în procesul de dezvoltare.
În aceeași măsură, lupta anticorupție riscă să devină principalul instrument de modernizare a statului, atâta vreme cât lupta anticorupție ar trebui să fie doar un instrument de însănătoșire a societății, dar, dacă lupta anticorupție nu este urmată îndeaproape de o reformă a administrației publice, care să fie orientată spre transparență și profesionalizare, riscăm doar să rămânem cu sublinierea cazurilor de corupție, fără să corectăm și problemele la rădăcina lor. Și reforma administrației publice asta își propune, să prevină problemele de corupție și să le corecteze la rădăcina lor, prin redefinirea cadrului în care administrația publică să lucreze.
Pe de altă parte, cetățenii sunt din ce în ce mai exigenți și cu modul în care se cheltuiesc banii publici, și aici avem nevoie atât de eficiență, cât și de transparență. Dar, pentru
eficiență, avem nevoie în primul rând de politici publice care să fie clar definite, de o prioritizare a obiectivelor de politici publice și de instrumente care să arate, să măsoare și eficiența utilizării banului public.
Avem nevoie deci de o clarificare urgentă pe aceste subiecte și vă propun aici o discuție despre cum să stabilim o relație sănătoasă și transparentă între responsabilitatea administrativă, pe de o parte, și responsabilitatea politică în funcția publică, pe de altă parte, și cum să ne asigurăm că toți cei care intră în administrația publică și care promovează o fac în primul rând pe criterii de competență și de performanță.
De asemenea, vrem să tratăm, cu această ocazie, și o problemă legată de – la care am primit mai multe sesizări, observații și propuneri din partea aleșilor locali – chestiunea privind incompatibilitățile în administrație. Știu că există un proiect la care Agenția Națională de Integritate lucrează și cred că e important să îl luăm în discuție cât mai repede, pentru a clarifica aceste lucruri și pentru a lăsa deoparte ambiguitățile care, de multe ori, blochează administrația. Și cred că, în primul rând, pe subiectul legat de funcția publică, responsabilitatea în funcția publică și prestările de servicii publice către comunitățile locale, pe acest gen de subiect ar trebui să clarificăm lucrurile, pentru a fi foarte clare responsabilitatea obligației și limitările aleșilor locali în ceea ce privește gestiunea acestor servicii publice locale și să vedem care e varianta cea mai bună.
Propunerile de reformă pe care vi le supun dezbaterii se bazează pe mai multe documente strategice și analitice. N-am pornit noi de la zero pregătirea acestor reforme ale administrației; ea nu este decât încununarea unui proces de analiză și de elaborare strategică care are loc deja de câțiva ani de zile. Există mai multe documente pe care le-am găsit la Guvern în momentul în care ne-am instalat care au stat la baza analizei pe care v-o propunem și a ideilor pe care vi le supunem astăzi. La acestea am mai adăugat și experiența și observațiile proprii în cele patru luni de guvernare, care au arătat câteva disfuncționalități în modul în care funcționează administrația publică și pe care, la fel, le avem la baza propunerilor pe care vi le facem.
Am identificat trei piloni principali pentru reforma administrației publice. E vorba de funcția publică, pe de o parte, de definirea funcției publice, a statutului funcționarului public, a modului în care se face recrutarea și progresia în carieră, a responsabilităților pe care le are funcționarul public. Apoi, al doilea pilon e legat de administrația publică centrală și al treilea pilon, legat de administrația publică locală.
Ne dorim cu intervenția de astăzi să lansăm o dezbatere publică pe aceste subiecte, care să aibă loc în cursul lunilor aprilie–mai, în așa fel încât în iunie să fim în măsură să venim cu un pachet de propuneri legislative, pe care să-l supunem discuției și aprobării în Parlament.
Aș vrea, înainte de a intra în propunerile pe care vrem să le facem, să vă rezum și principalele probleme pe care le-am identificat pentru fiecare dintre cei trei piloni.
Legat de funcția publică, am constatat, așa cum am văzut că mulți dintre dumneavoastră au constatat, inclusiv public, politizarea excesivă și netransparentă și, de multe ori, diletantă a administrației publice, care a dus la instabilitate în funcționarea administrației, cu reorganizări instituționale și cu modificări legislative frecvente, cu o legiferare ad-hoc, cu un exces de numiri temporare, care ar duce la instabilitate în procesul decizional în administrație.
De exemplu, din 2008 și până acum, Legea nr. 188/1999 a Statutului funcționarilor publici a fost modificată de nu mai puțin de 22 de ori. Nu există, totodată, un sistem coerent și motivant de dezvoltare a carierei în funcția publică pe mai multe niveluri. În momentul de față, avem doar trei niveluri de evoluție în funcția publică, ceea ce creează foarte repede o anumită aplatizare a motivării de progres în carieră.
Pe de altă parte, sistemul de recrutare este excesiv de birocratic și neperformant; știți că se bazează în mare parte pe memorie, pe capacitatea de a memora legi și acte normative, și nu atât pe capacitatea de sinteză, pe capacitatea analitică, pe competența în management, în planificarea activității și așa mai departe.
În administrația publică centrală observăm multe suprapuneri și neclarități ale mandatelor instituțiilor centrale, ministere, agenții, care, odată cu modificări succesive de legislație, își redefinesc obiectivele și, de multe ori, ne întâlnim cu mai multe instituții care își asumă aceleași atribuții. Organigramele, de cele mai multe ori, nu reflectă responsabilitățile pe care instituțiile respective le au și sunt, de foarte multe ori, mai ales instrumente de schimbare din funcțiile de conducere a unor persoane.
Vedem totodată calitatea slabă a politicilor publice, lipsa de coordonare și de coerență în implementare, lipsa fundamentării adecvate, pe bază de date și de analize. Este aici de notorietate și calitatea slabă a cheltuielilor publice și lipsa unei legături clare între rezultatele obținute și resursele care sunt utilizate. De cele mai multe ori nu există analize de impact atunci când se orientează fonduri spre anumite linii bugetare și nu există o corelare între obiectivele de politici publice asumate, sumele alocate și performanța la care ne așteptăm de la cheltuirea acestor fonduri publice.
În administrația centrală, în lipsa unor responsabilizări foarte clare, vedem un proces foarte greoi de asumare a deciziei, asta și pentru că nu avem o separare clar definită a responsabilităților de demnitar și de ales local, de funcționar public și contractual. Și, în lipsa acestor clarități, vedem pe pașapoartele de semnături de aprobare a unor decizii foarte multe semnături, dar, până la urmă, pe nimeni care să-și asume o responsabilitate în luarea deciziei respective.
La nivelul administrației publice locale avem costuri foarte ridicate pentru a întreține administrații locale ale unor localități mici care au o capacitate financiară și instituțională
slabă, cu consecințe grave asupra dezvoltării economice locale. Astfel, peste 50% din comunele din România, în momentul de față, nu-și pot acoperi cheltuielile de funcționare cu propriile venituri pe care le pot degaja, ca să nu mai vorbim apoi de proiecte de investiții pentru dezvoltare.
Totodată, observăm o lipsă a coordonării strategiilor și a programelor de investiții în infrastructura locală. Avem mai multe surse de finanțare, mai multe programe care, de cele mai multe ori, se suprapun în prioritățile pe care le finanțează sau chiar nu au priorități foarte clar definite de finanțare.
Sistemul de transferuri de la bugetul de stat este frecvent schimbat și nu sprijină în mod durabil și obiectiv cele mai sărace comunități locale. Aici, de multe ori, Fondul de rezervă al Guvernului este un instrument principal de reechilibrare, dar nu pe criterii obiective a nevoilor de finanțare a diferitelor colectivități locale.
Care sunt, pornind de la aceste observații, principalele coordonate ale reformei administrației publice pe care o propunem?
În ceea ce privește funcția publică, ne propunem, în primul rând, o transparentizare a relației administrației publice cu nivelul politic, o creștere a profesionalismului resurselor umane, și, din această perspectivă, vedem și procesul de depolitizare, depolitizare nu atât printr-o scădere a rolului politicului, care rămâne determinant în modul în care administrația publică își face treaba, pentru că administrația publică trebuie să aplice programe de guvernare, dar avem nevoie mai ales de o transparentizare și o clarificare a relației între nivelul politic decizional și administrația publică.
Ne dorim totodată o definire a unui mod clar de funcționare a administrației, prin eliminarea excepțiilor și a derogărilor de la reguli, care fac imprevizibile, de cele mai multe ori, deciziile. Apoi, o consolidare a unor politici publice bazate în primul rând pe rezultate și, în același timp cu reforma administrației, dincolo de lupta anticorupție, să insistăm mai mult pe prevenția anticorupției, prin claritate și transparență.
La aceste ținte putem ajunge printr-o revizuire a modului de funcționare a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, astfel încât să vorbim de o gestiune mai eficientă și mai clară a resurselor umane din administrație.
În același timp, ne gândim la o reînființare a Institutului Național de Politici Publice, care să vină cu o politică de formare profesională, atât pentru o formare a celor care vor să intre în sistem, cât mai ales pentru creșterea performanței funcționarilor prin formare continuă. Totodată, pentru a ne asigura de obiectivitatea modului în care ANFP-ul își face treaba și a procesului de recrutare, dar mai ales a procesului de modificare a legislației care vizează administrația publică, atunci când este cazul, ne gândim să propunem crearea unui consiliu profesional sau de expertiză care să funcționeze pe lângă ANFP, care să reunească expertiză independentă și obiectivă și care să aibă rolul de a oferi expertiză și puncte de vedere pe propunerile de modificare a legislației,
pe programele de recrutare, de analiză a nevoilor de funcționari publici și pe elaborarea programelor de formare pentru creșterea performanței în administrație. Deci, practic, am avea acest dispozitiv de pregătire a resurselor umane, care ar include ANFP-ul, pe de o parte, INA, pe de altă parte, cu un rol redefinit, și acest consiliu științific sau de expertiză, cu un rol în evaluarea și avizarea politicii de resurse umane în administrația publică.
Totodată, ne propunem un cadru de competențe generale și specifice, care să fie clar definite pentru toate funcțiile publice, atât cea de demnitar, cât și cea de funcționar public, dar și cea de contractual. În momentul de față, în legislație nu este foarte clar delimitată responsabilitatea unui funcționar public, de exemplu, și nici cea a unui contractual, care, în mod normal, ar trebui să aibă sarcini foarte precise și bine delimitate, și acest cadru de competențe generale, pe de o parte, dar și cel de competențe specifice ar permite și o mai bună politică de recrutare a resurselor umane, pentru acoperirea acestei competențe bine definite.
Apoi, o relație între nivelul de salarizare și gradul de motivare a funcționarilor în exercitarea funcției publice, o relație directă între venit și performanța individuală.
Apoi, un sistem de recrutare care să fie bazat, în primul rând, pe un concurs național pentru intrare în sistem, în așa fel încât toți funcționarii publici să plece de la un nivel minim de competență generală, care să nu se bazeze mai ales pe memorie, așa cum e în momentul de față, ci să se bazeze pe anumite competențe generale, pe care oricare funcționar trebuie să le aibă, legate de capacitatea de înțelegere, capacitatea de analiză, de sinteză, de cunoaștere a anumitor domenii și, apoi, odată ce candidații au trecut de acest concurs național de intrare în sistem, ei să poată să fie recrutați pe baza unui proces de selecție, în funcție de profilul postului pe care ar urma să-l ocupe.
Organizarea sistemului de carieră, care ar urma să fie structurat pe mai mult de trei grade, în așa fel încât să existe o motivare pe perioada carierei în funcția publică de a evolua și deci de a trece și la diferite trepte de salarizare, în funcție de acest progres în carieră, progres în carieră care să se bazeze nu doar pe vechime, ci și pe competență și abilități specifice, care să poată să fie demonstrate. Deci să existe posibilitatea de a progresa, fără neapărat a aștepta un anumit număr de ani de vechime care să fie acumulați, pentru cei care dovedesc competență și capacitate de asimilare profesională; să aibă această posibilitate de evoluție în carieră.
Ne propunem, totodată, să definim funcții sensibile, mai ales la nivel de management, pentru care mandatul ar trebui să fie limitat în timp și pentru care să introducem un sistem de rotire pe funcții, obligatoriu, în așa fel încât pe anumite posturi să nu se poată sta mai mult de patru-cinci ani.
Totodată, apropo de aceste funcții sensibile, ne propunem să venim cu standarde de etică și de integritate, care să fie foarte clare pentru toți funcționarii. Delimitarea aceasta clară
despre care vorbeam, a nivelului până la care se poate coborî cu intervenția politicului în numirea pe funcții, ne propunem s-o facem pornind și de la obiectivele pe care le urmărim de fapt în această reformă a administrației, care presupune, în primul rând, o eliminare a arbitrarului deciziei politice în aplicarea politicilor publice, dar și o responsabilizare mai mare a funcțiilor de conducere din administrație în aplicarea programului de guvernare. Pentru că, practic, relația dintre politic și administrație ar trebui să fie definită în așa fel încât obiectivul principal să fie acela de aplicare în mod coerent și efectiv a programului de guvernare, care, la rândul lui, ar trebui să aibă definite obiective foarte clare. Deci, practic, această relație între nivelul decizional politic, la nivel de demnitar, și nivelul executiv al administrației ar trebui să fie canalizat spre aceleași obiective.
Și atunci, pornind de la această observație, principalul obiectiv pe care ni-l propunem este să eliminăm arbitrarul în această relație a nivelului politic cu nivelul executiv al administrației și o claritate mai mare în această relaționare. Aceasta presupune, în primul rând, programe de guvernare care să fie coerente, apoi, mecanisme de aplicare care să fie asumate și transparente la nivelul Guvernului și al administrației publice, pentru că pornim, de fapt, de la observația că sistemul democratic, ca atare, presupune, pe de o parte, partide politice, care să vină cu programe de guvernare consistente și aplicabile și responsabile și care sunt validate prin vot, și, apoi, o administrație publică în măsură să implementeze eficient programele de guvernare respective. Și, pornind de aici, vă propunem spre dezbatere și discuție trei scenarii despre modul în care putem redefini această relație între nivelul de decizie politică și nivelul de execuție administrativă.
În primul scenariu, vă propunem ca, pe lângă nivelul de demnitar, ministru și secretar de stat, pe care îl avem în momentul de față, să integrăm în această categorie și prefecții și subprefecții, care reprezintă Guvernul în teritoriu. Asta ar însemna că prefecții și subprefecții, împreună cu miniștrii și secretarii de stat, vin împreună cu Guvernul, pleacă împreună cu Guvernul și își asumă împreună programul de guvernare și aplicarea programului de guvernare, atât la nivel de Guvern, la nivel central, cât și la nivel teritorial. Însă aceasta ar presupune, pentru memoria instituțională la nivelul prefecturilor, să avem secretari generali ai prefecturilor cu statut de înalt funcționar public și care să fie numiți strict pe bază de competență, printr-o procedură administrativă, și, atunci, am avea nivelul prefectului cu responsabilitate politică executivă de aplicare a programului de guvernare și administrația, aparatul de lucru al prefectului, care ar porni de la nivel de secretar general și unde recrutarea și funcționarea s-ar face strict pe bază profesională și de competență.
Totodată, în administrația publică centrală, pentru nivelul mai jos de secretar de stat, director general, director și așa
mai departe, recrutarea s-ar face strict pe criterii profesionale, cu combinarea acestui sistem în care avem, pe de o parte, pentru un post de director general, să spunem, o recrutare pe baza unei comisii de recrutare, care trece în revistă competențele specifice pentru acel post, comisie de recrutare care ar propune apoi decidentului, demnitarului, o listă scurtă cu două-trei nume, de pe care să facă numirea finală. În felul acesta, avem atât recrutarea pe baze profesioniste, cât și cum să luăm în considerare și compatibilitatea dintre demnitarul care va lucra cu acel înalt funcționar public și care va avea un cuvânt de spus, dar un cuvânt de spus în mod clar, transparent, obiectiv și strict pe baza acestui proces de recrutare obiectivă.
Al doilea scenariu, care este puțin mai provocator din acest punct de vedere, al relației cu nivelul de decizie politic și nivelul administrativ, ar presupune o integrare a realității _de facto_ în modul în care se face _de facto_ și real, în momentul de față, recrutarea pe posturi de conducere, dar cu introducerea unor reguli clare, transparente și obiective în acest proces. Și asta prevede coborârea numirilor la nivel politic sau asumate de partidul care vine la guvernare nu doar la nivelul miniștrilor, secretarilor de stat și prefecților, ci și la nivelul directorilor generali, al conducătorilor de agenții și al directorilor de deconcentrate.
Deci asta înseamnă că atât miniștrii secretari de stat, cât și prefecții, care sunt demnitari, dar și nivelul de director general, director de deconcentrate vin și pleacă odată cu Guvernul și întreg acest aparat își asumă politic aplicarea programului de guvernare, cu diferența că, pentru înalții funcționari publici, pentru nivelul de directori generali, directori de deconcentrate și prefecți, recrutarea s-ar face prin intrarea în sistem, în primul rând, deci nu s-ar putea recruta pe aceste posturi decât acei înalți funcționari care au dat un examen de intrare în sistem și care, odată intrați în sistem, pot să fie apoi recrutați pe bază de competență de către partidul sau coaliția care vine la guvernare și numiți pe posturile respective. Și, în felul acesta, și acest nivel și-ar asuma în mod efectiv programul de guvernare.
Aceste niveluri ar pleca, deci și directorii de deconcentrate și directorii generali din ministere ar pleca; ar veni odată cu Guvernul și ar pleca odată cu Guvernul, cu diferența că directorii generali, directorii de deconcentrate rămân în corpul funcționarilor publici și pe perioada în care nu sunt pe o funcție executivă efectivă și ei rămân într-un fel de rezervă de cadre pentru partidele care i-au numit; rămân în această rezervă de cadre, cu condiția că trec în continuare prin procesul de formare profesională și de examene periodice, o dată pe an sau o dată la doi ani, pentru a putea rămâne cu statutul de funcționar public.
Sigur, aici, principalul avantaj pe care îl vedem este faptul că, prin această coborâre a nivelului de politizare, practic, profesionalizăm și partidele politice, creăm în acest fel și pentru partidele politice un corp de funcționari care, în perioada în care nu execută o responsabilitate
administrativă, pot să rămână la dispoziția partidelor și, în felul acesta, profesionalizăm și partidele sau stimulăm crearea unui corp de profesioniști, de expertiză în rândul partidelor, care poate ajuta partidele la elaborarea unor programe de guvernare mai bune, mai coerente, care să fie și aplicabile odată ce partidul respectiv ajunge la guvernare. Și, în felul acesta, avem funcționari care sunt activi în momentul în care sunt pe o anumită funcție, atunci când partidul care i-a numit este la guvernare, și, în momentul în care pleacă cu partidul respectiv, ei pot sprijini partidele în elaborarea de programe de guvernare, de politici publice pe care să le propună.
Într-un al treilea scenariu pe care vi-l propunem discuției, ar fi vorba de un _statu-quo_ îmbunătățit, adică rămânem așa cum e legislația în momentul de față, cu nivel politic la ministru și secretar de stat, și, de la prefect, director general în jos rămân funcționari, înalți funcționari, în prima categorie, și, apoi, funcționari publici, însă cu aplicarea efectivă a legislației actuale, care ar presupune că exercitări temporare ale unor funcții de conducere ar fi eliminate și am merge pe o întărire a corpului de înalți funcționari publici din care să se facă aceste numiri pe posturi de conducere, strict pe criterii profesionale și de competență.
Deci acestea sunt cele trei scenarii pe care vi le propunem.
Ca să rezum: un prim scenariu, care ar presupune alăturarea subprefecților și prefecților la categoria de demnitari și, de la director general în jos, înalți funcționari și funcționari publici recrutați strict după criterii de competență și obiectivitate; scenariul doi, în care am coborât cu numiri cu asumare politică și la nivel de director general și director de deconcentrate, însă directorii generali și directorii de deconcentrate ar rămâne funcționari publici activi pe perioada în care își asumă mandatul și pasivi în restul perioadei, însă cu mențiunea că ei pot rămâne în corpul funcționarilor chiar dacă sunt pasivi, cu condiția că continuă programe de formare și că dau anumite examene de competență periodice o dată pe an sau la doi ani; și, al treilea scenariu, care este _statu-quo_ îmbunătățit, adică nivel de ministru și secretar de stat asumat politic și, de acolo în jos, nivel de funcționar, recrutat strict pe bază de competențe, fără asumare politică.
În ceea ce privește administrația publică centrală, în pachetul de reformă ne propunem, în primul rând, o definire clară a mandatelor și responsabilităților la nivelul instituțiilor administrației publice centrale, o separare clară a procesului de elaborare de politici și a procesului de implementare a politicilor în cadrul instituțiilor centrale, o redefinire, în acest context, a rolului cabinetelor de miniștri și de secretari de stat, care ar trebui să își asume un rol în această parte de elaborare a politicilor și de urmărire a implementării, pentru a asigura urmărirea și asumarea politică a implementării programului de guvernare, roluri clar definite pentru principalele instituții care au funcții intersectoriale în cadrul
Guvernului – mă refer aici la Cancelaria Primului-Ministru, la Ministerul de Finanțe, Ministerul Justiției, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care sunt ministere cu rol orizontal în definirea și urmărirea implementării politicilor publice și a politicii bugetare –, monitorizarea implementării politicilor și a priorităților de guvernare, prin introducerea obligativității realizării atât a evaluărilor de impact, care sunt prevăzute și în momentul de față în lege, cât și a evaluărilor finale pentru politicile publice, îmbunătățirea sistemului de programare bugetară multianuală și, în acest context, și îmbunătățirea și întărirea rolului sistemului informatic de urmărire a implementării politicilor publice, o simplificare și o reducere a birocrației în raport cu cetățenii și cu mediul de afaceri.
În ceea ce privește administrația publică locală, dat fiind și faptul că este an electoral, nu ne-am propus să facem minuni cu această reformă, în schimb, vrem să punem în dezbatere și să creăm cadrul juridic și oportunități pentru a veni cu câteva soluții la problemele pe care le-am ridicat înainte, și anume faptul că avem multe localități de dimensiuni mici care nu reușesc să-și asigure, să-și acopere cheltuielile de funcționare și să aibă resurse de finanțare pentru investiții, programe de dezvoltare. Și aici ne gândim la soluții realiste în ceea ce privește problema aceasta a fragmentării unităților administrativ-teritoriale, ne gândim, în special, la două variante pe care să le propunem.
În primul rând, fuziunea administrativă voluntară, acolo unde există această dorință la nivelul unor unități administrativ-teritoriale; să creăm cadrul legal pentru ca această fuziune administrativă să se poată face pe baza unor criterii simple, cum ar fi populația, suprafața, distanța față de centrul noii unități administrativ-teritoriale. Dar, încă o dată, această fuziune s-ar face într-o primă fază pe baze voluntare.
Și, în al doilea rând, a doua variantă, care poate să fie complementară la aceasta, ar fi consolidarea și stimularea cooperării intercomunale, pornind și de la exemplul grupurilor de acțiune locală, care ar putea să fie scheletul, baza acestor cooperări intercomunale întărite, mai bine structurate și care cooperări să fie susținute și din punct de vedere bugetar, mai ales pentru anumite proiecte de investiții sau pentru proiecte de îmbunătățire a funcționării administrative.
Ne propunem, totodată, măsuri pentru îmbunătățirea politicilor de investiții locale. Și aici mă gândesc la introducerea de standarde comune de calitate și de selecție a proiectelor de investiții, indiferent din ce surse de finanțare provin, pentru mai multă coerență și predictibilitate în utilizarea fondurilor publice. Ne gândim, totodată, să continuăm procesul de descentralizare, care să se refere la acele funcții prin a căror furnizare de către autoritățile locale obținem beneficii pentru cetățeni și la implementarea unor mecanisme de transparență și de participare cetățenească, așa cum ne forțăm să facem și la nivel central.
În încheiere, vreau să vă spun că, atunci când discutăm de acest pachet de legi, e important să ne gândim
și la responsabilitatea pe care o avem în pragul centenarului României.
Cred că, la 100 de ani de la crearea statului unitar român modern, avem o responsabilitate în plus pentru a veni cu un stat modern, care presupune, în primul rând, o administrație modernă, o administrație eficientă și funcțională. Și eu aș pune această reformă a administrației publice pe care v-o propun în acest context, ca o datorie pe care ar trebui să ne-o asumăm cu toții în pregătirea acestui centenar. Ar fi, cred că, modalitatea cea mai bună de a răspunde la așteptările pe care le au cetățenii de la noi, pentru mai multă credibilitate a statului și pentru mai multă eficiență a funcționării aparatului statului.
Acestea sunt cele câteva idei pe care vi le propun.
În următoarele săptămâni, până la sfârșitul lunii, vom veni cu cele trei strategii, pe cei trei piloni mari: funcția publică, administrația publică centrală și administrația publică locală. Și, pornind de aici, vă propun să dezbatem aceste idei. Vom fi receptivi la propunerile pe care le veți face, în așa fel încât, în luna iunie, să venim cu pachetul de propuneri legislative pe care sper să-l putem adopta până la vacanța parlamentară din vară, pentru ca în a doua jumătate a anului să începem implementarea acestuia.
Vă mulțumesc și aștept cu interes opiniile, părerile dumneavoastră la aceste idei. Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.