Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 februarie 2010
Dezbatere proiect de lege · adoptat tacit
Mircea Irimescu
Discurs
„Imaginea noastră”
Cu vreo zece zile în urmă, găsindu-mă în colegiul meu electoral, situat la 500 km de București, am avut onoarea de a primi un mesaj telefonic de la însuși președintele Camerei Deputaților și presupun că un astfel de mesaj au primit toți colegii mei. Mi se aducea la cunoștință pe această cale că, peste două zile, va avea loc acțiunea „Parlament deschis” și că voi putea aduce o contribuție personală la acest eveniment făcând pe ghidul. Invitația era, din punctul meu de vedere, doar de formă, în realitate nimeni nu miza și pe participarea mea, altfel cred că aș fi fost solicitat din timp și mi s-ar fi prezentat un minim plan al activității ce urma să se desfășoare pentru a mă putea pregăti corespunzător. Era vorba despre o manifestare din programul Camerei Deputaților menită să dovedească, imitând cunoscute modele occidentale, transparența muncii din această instituție, care trebuia bifată la realizări. Atât și nimic mai mult.
Dacă Parlamentul României nu s-ar confrunta cu o gravă problemă de imagine publică, care este speculată în scopuri politice ori de câte ori acest lucru este oportun diverșilor competitori în alegeri (vezi cazul alegerilor prezidențiale recente), felul în care a fost gestionată activitatea din 13-14 februarie cu indulgență ar putea fi apreciată ca acceptabilă, însă știe oricine că lucrurile nu stau așa. Modul în care este cântărită și judecată de majoritatea cetățenilor țării activitatea legislativă este de natură să îngrijoreze serios. În aceste condiții, denigrarea Parlamentului, devenită un sport național, reprezentă o periculoasă acțiune împotriva regimului democratic al României. Merită cu prisosință zăbovit asupra modului în care conducerea țării este preocupată de această stare de fapt. Un caz de studiu poate fi chiar manifestarea „Parlament deschis”.
Lipsa pregătirii temeinice a acestei acțiuni, dorința – împlinită – a organizatorilor de a trece cât mai neobservată trebuie analizate și, eventual, condamnate. Să fii în măsură să faci ceva pentru reabilitarea percepției publice față de instituția fundamentală a democrației și să nu întreprinzi cele necesare sunt atitudini cu consecințe grave. Îmbunătățirea imaginii Parlamentului României este o acțiune de importanță fundamentală. Nu se cunoaște nicăieri în lume vreun caz în care să existe democrație autentică și productivă fără o viață parlamentară densă, fructuoasă, de calitate și, de ce nu, pozitiv apreciată.
Desigur, numai cu acțiunea mai sus amintită nu se pot rezolva toate problemele de imagine ale vieții parlamentare românești. În cadrul de față, pomeneam cu puțin în urmă faptul că sistemul public de discutare a proiectelor legislative ce urmează să intre în dezbateri legislative, bazat în special pe discuțiile televizate purtate de un grup relativ restrâns de persoane, este nefuncțional și nu răspunde nevoilor sociale. Noi abordări în această chestiune din partea conducerii Parlamentului (și nu numai!) ar putea aduce o parte din progresul necesar în acest domeniu.