Elena Cătălina Ștefănescu

„Îmbunătățirea sistemului educațional în mediul rural pentru combaterea sărăciei”

Țara noastră are o lungă istorie în ceea ce privește elaborarea de programe guvernamentale destinate categoriilor vulnerabile. Ca social-democrat, nu pot decât să salut inițiativele, fie ele legislative sau guvernamentale, ce au ca scop ajutorarea și integrarea în comunitate a copiilor, mai ales când vorbim despre cei care provin din medii rurale sau defavorizate.

Cu toate acestea, studii recente arată că România, alături de Bulgaria, se află pe primul loc în topul țărilor europene în ceea ce privește riscul de sărăcie în rândul copiilor. Astfel, 52,2% din copii prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială. În comparație, țările nordice se află pe ultimele locuri ale acestui clasament, cu 12 până la 19% din copii care trăiesc în risc de sărăcie, iar în Grecia, Ungaria și Letonia, procentul este de 35 până la 41%.

Cele mai îngrijorătoare aspecte pe care le reflectă aceste studii sunt legate de cauzele sărăciei. Astfel, constatăm că sărăcia este în strânsă legătură cu excluziunea socială și lipsa accesului la servicii. Deloc surprinzător este faptul că sărăcia este invers proporțională cu nivelul de educație al familiilor copiilor care cresc în medii defavorizate. Astfel, în România, 87,1% din copiii ai căror părinți au un nivel mai scăzut de educație sunt în risc de sărăcie, față de 14,6% din copiii cu părinți cu un nivel mai ridicat de educație.

Este convingerea mea că Parlamentul României, alături de Executiv, societatea civilă și experți din toate domeniile au obligația să pornească o dezbatere serioasă cu privire la dezvoltarea învățământului rural. Situația economică îmbucurătoare creează premisele dezvoltării unei strategii care să permită creșterea numărului de școli, stimularea cadrelor didactice din mediul rural, dar și asigurarea tuturor condițiilor pentru ca elevii de la țară să își dorească să învețe.

Dacă este ceva ce am învățat din perioada crizei economice este faptul că România nu își poate permite să nu investească în școli și spitale și cu atât mai mult să le închidă. Avem nevoie de școli la sate, pentru că elevii de astăzi vor fi adulții de mâine, care vor avea pe umeri o responsabilitate imensă, aceea de a continua dezvoltarea României.