Camelia Gavrilă

Îmi permit să revin, pentru că în prima parte eram îngrădită de procedură și trebuia să lecturez argumentația, contextul și atunci au fost doar câteva paranteze pe care le-am punctat, pentru a contura exact situația.

Cred că domnul deputat Anton a considerat că ne referim și la Ordonanța nr. 96, PL-x 12, care va face obiectul discuțiilor de mâine. De data aceasta suntem doar în fața unei inițiative legislative care se referă la directori.

Mai departe, intervențiile colegilor din tot spectrul politic se leagă de un subiect extrem de interesant și de... senzațional, al școlii românești, care de-a lungul timpului a ținut prima pagină a presei. Și de aici au pornit generalizări nedrepte, acuze asupra sistemului în totalitatea sa, încercarea de a acredita ideea că peste tot și în toate județele există o politizare excesivă.

Trebuie reținut un lucru, că acest concurs, cu toate viciile lui, a reglementat într-o anume formă statutul colegilor noștri. Aproape 80% dintre cei care s-au prezentat l-au luat, deși avem niște rezerve asupra modului de organizare, asupra participării în comisii a unor persoane care nu aveau neapărat competențele de a evalua prestația managerială a colegilor noștri, asupra modului în care au fost formulate subiectele, și domnul vicepreședinte al Comisiei pentru învățământ cum bine a spus legat de amestecul unor itemi care nu aveau legătură cu practica managerială propriu-zisă.

În cele din urmă, totuși vorbim de o stabilizare a sistemului, de faptul că ar trebui Ministerul Educației – și noi le-am recomandat acest lucru și de la nivel de comisie – să organizeze cu o periodicitate clară aceste concursuri, pentru a risipi suspiciunile.

Dar a face asemenea îngrădiri și a amesteca momentul concursului cu momentul detașării în interesul învățământului, deci al statutului de director interimar, a genera disperarea de a găsi un director, că este sau nu este potrivit...

Vorbim de comunități rurale cu foarte puține cadre didactice care pot răspunde condițiilor respective de grad didactic, de experiență, de titulatură. Vorbim de o anumită experiență de care este nevoie. Deci cred că ne trebuie o anumită măsură, o anumită temperanță în ceea ce facem și probabil că și într-o periodicitate, într-un calendar mai previzibil al concursurilor, dar și printr-o seriozitate de abordare la nivel de inspectorate și la nivel de minister, aceste false mituri pot fi risipite și școala românească poate demonstra că își alege cum trebuie profesorii și managerii școlari, mai ales.

Dincolo de asemenea suspiciuni, interpretări și generalizări incorecte, pe fisuri de logică, plecăm de la premise și de la tot felul de alegații și apoi tragem concluziile așa cum vrem noi, de multe ori în linie politică, în retorică politică.