Georgică Dumitru

„Importanța Legii privind parteneriatul public-privat, într-o perioadă de criză economică prelungită”

Intervenția de astăzi este creionată în jurul unui subiect pe care îl reiterez de câte ori mi se oferă ocazia: importanța cointeresării mediului de afaceri în rezolvarea unor probleme de interes public, ca răspuns la necesitatea dinamizării dezvoltării economice, la nivelul comunităților.

Dificultățile financiare cu care se confruntă administrațiile locale sunt de multe ori majore, în unele cazuri căpătând proporții îngrijorătoare. Auzim tot mai des de primării ajunse în pragul falimentului, cu toate că aș putea da, în același timp, numeroase exemple de primării și consilii locale care și-au gestionat riguros bugetele modeste și care se pot lăuda cu un portofoliu impresionant de obiective realizate atât din fonduri guvernamentale, cât și din fonduri europene.

Vizitele în teritoriu mi-au adus în atenție, între altele, faptul că, din păcate, unele dintre aceste obiective, odată finalizate, nu sunt puse în valoare și nici nu sunt condiții pentru ca lucrurile să fie îndreptate.

Este și cazul centrelor afterschool, preponderent al celor ridicate în mediul rural, componente ale planurilor integrate de dezvoltare realizate din fonduri nerambursabile alocate prin PNDR. Importanța acestor obiective este de necontestat, având în vedere că de serviciile unor astfel de centre (o masă caldă, activități cu caracter instructiv-educativ) ar trebui să beneficieze copiii de vârstă școlară care provin din familii cu posibilități financiare reduse sau ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, și aceștia nu sunt deloc puțini.

Conform estimărilor oficiale, la sfârșitul anului 2013, la nivelul întregii țări, peste 80.000 de copii erau înregistrați ca având cel puțin un părinte plecat să muncească în străinătate și peste 22.000 ca având ambii părinți plecați din țară. Și tot statistica ne spune că rata abandonului școlar este în creștere.

În acest timp, curentul afterschool este încă în stare de pionierat. Mai întâi a funcționat în mediul urban, nu întotdeauna în cadru legal, apoi s-a extins rapid în mediul rural, datorită acestor investiții realizate din fonduri europene.

Însă, odată realizate, obiectivele de acest tip devin o povară pentru acele consilii locale care nu au fonduri pentru a le întreține: facturi la utilități, asigurarea unei mese calde și a unui personal calificat în domeniul educației.

În acest context, apare ca imperios necesară identificarea de noi surse de finanțare care să le asigure funcționalitatea, iar parteneriatul public-privat poate fi o soluție, motivația emiterii legii privind acest parteneriat concentrându-se tocmai pe atenuarea presiunii imediate asupra finanțelor publice, dar și pe creșterea eficienței serviciilor publice, ca urmare a valorificării expertizei din mediul privat.

Am pornit de la exemplul afterschoolurilor, însă componenta socioeconomică abundă în astfel de exemple. Mă opresc însă aici, concluzionând că Legea privind parteneriatul public-privat este, în contextul unei crize economice prelungite, o necesitate, în aceeași măsură ca și gândirea unor programe guvernamentale menite să ducă la dezvoltarea de activități nonagricole în mediul rural și susținerea microîntreprinderilor, în general.