Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·10 martie 2009
other · adoptat
Viorel Arion
Intervenție într-o problemă personală a domnului Ion Tabugan 42
Discurs
În 14 martie 1881, Parlamentul a votat legea prin care România devenea regat. Au trecut de atunci nu mai puțin de 128 de ani.
A fost unul dintre actele politice care aveau să desăvârșească România modernă, România independentă, România unită. Lui Carol I, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, avea să-i revină onoarea de a fi primul rege al României. El a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia și a pus bazele României moderne. În perioada sa au fost construite primele universități, la Iași, respectiv București. De sute de ani, românii sperau să vină ziua în care să nu mai fie nevoiți să se aplece în fața altor popoare, să-și părăsească țara pentru a învăța carte sau pentru a duce solii care rămâneau de fiecare dată fără răspuns.
Ziua aceasta a fost oferită de către cel ce aparținea unui popor pe care românii nu-l puteau înțelege. Un neamț a fost înscăunat ca Rege al tuturor românilor, purtând pe cap prima coroană din istoria omenirii care a fost făurită din oțelul unui tun de pe câmpul de luptă de la Plevna, în Războiul de Independență.
Astfel, în ziua de 9 mai 1877, Camera a votat în unanimitate independența României și, pe 10 mai, la împlinirea a 11 ani de la venirea lui Carol în țară, acesta era înscăunat rege.
Trebuie să remarcăm însă și rolul important pe care l-a jucat Parlamentul României de atunci, cel care a legiferat practic drumul României spre modernism, spre independență. Într-o Europă zbuciumată și frământată de lupte politice, de războaie, Parlamentul a avut luciditatea și curajul de a adopta hotărâri care aveau să grăbească drumul României spre independență și, mai apoi, spre Marea Unire.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.