În această declarația vreau să vă vorbesc despre noul Program național de dezvoltare rurală (PNDR), despre perspectivele României privind viitoarea reformă a politicii agricole comune (PAC) și despre modul în care România poate beneficia de oportunitatea de a ridica nivelul economic al unor zone mai sărace, dezavantajate economic, prin folosirea oportunităților pe care agricultura le oferă.
Noua politică agricolă comună, precum și Programul național de dezvoltare rurală pentru 2014–2020 permit armonizarea utilizării fondurilor pe nevoile specifice ale României și pot astfel contribui semnificativ la creșterea productivității în agricultura națională. Trebuie precizat că o particularitate a noii politici PAC este faptul că, pentru prima dată, s-a luat în considerare specificul statelor membre și s-au integrat multe elemente de flexibilitate care permit acestora să echilibreze modul de aplicare a plăților directe, în funcție de nevoile agriculturii din statul membru respectiv.
Consider că România se află în fața unei provocări pe care nu are voie să o rateze, și anume: armonizarea fondurilor europene la specificitatea agriculturii românești și a problemelor cu care ne confruntăm, cu precădere în zonele mai sărace și dezavantajate economic, cum este și județul Vaslui, de exemplu.
În calitatea mea de deputat și reprezentant al vasluienilor de pe Valea Tutovei, o zonă defavorizată economic, consider că adaptarea politicii agricole comune și aplicarea noului PNDR oferă o șansă reală celor din mediul rural, care să nu uităm că reprezintă peste 50% din populația activă, de a-și ridica nivelul de trai, de a-și consolida micile ferme de familie, de a nu mai fi nevoiți să sporească exodul forței de muncă și de a simți că trăiesc cu adevărat într-un stat european și aici, acasă.
Investițiile și afacerile din agricultură, în județul Vaslui, au început să se dezvolte din ce în ce mai mult în ultimii ani. Întreprinzătorii vasluieni au absorbit fonduri nerambursabile pentru agricultură și dezvoltare rurală în sumă totală de 157.139.370 euro pe ultimii 6 ani, sumă importantă care începe, puțin câte puțin, să transforme sectorul agricol din județul Vaslui în principala sursă de dezvoltare economică a zonei, cu perspective bune pentru viitorul de multe ori incert al acestei zone. Apreciez în mod special tenacitatea cu care vasluienii au înțeles să investească în agricultură, să profite de resursele pe care le au la dispoziție, pentru a încerca să schimbe inclusiv reputația și imaginea județului. Am fost de fiecare dată dezamăgită când județul Vaslui a fost prezentat la coada clasamentelor economice din România. Mă bucur
că avem perspective reale acum să ajungem fruntași în acest domeniu de bază: agricultura.
Urmărirea și implementarea celei de-a șasea priorități incluse în noul PNDR, ce prevede promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale, reprezintă, din punctul meu de vedere, o oportunitate de continuare a acestor demersuri, prin facilitarea diversificării, a înființării și a dezvoltării de întreprinderi mici și a creării de locuri de muncă, prin încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale.
Agricultura de subzistență a reprezentat pentru județul Vaslui un atu important, prin care s-au putut diminua semnificativ efectele crizei economice de la nivel european. Este o realitate faptul că, în această perioadă, produsele țărănești au salvat foarte multe familii vasluiene de la faliment. Tocmai de aceea, discuțiile legate de finanțarea fermelor de familie în noul exercițiu bugetar al Uniunii Europene sunt extrem de importante pentru micii producători.
În acest demers consider că o responsabilitate importantă revine fiecăruia dintre noi, indiferent din ce partid politic facem parte, pentru ca românii, în special cei care trăiesc în mediul rural, să fie informați, susținuți și încurajați pentru a dezvolta noi afaceri în domeniul agricol. Descongestionarea procesului birocratic privind accesul la fondurile speciale destinate sectorului agricol și realizarea unei legislații mai suple în cofinanțarea proiectelor europene sunt doar câteva exemple de măsuri care se impun pentru accelerarea modernizării agriculturii, un domeniu strategic al economiei românești.
Așa cum a declarat inclusiv ministrul agriculturii, domnul Daniel Constantin, ferma de familie este și va fi întotdeauna o prioritate pentru MADR, iar eu susțin acest demers, nu numai pentru locuitorii vasluieni care m-au mandatat să îi reprezint în Parlament, ci și pentru ceilalți români din zonele sărace ale țării, pentru care acest program poate constitui o șansă reală la o viață mai bună.
În prezent, fermele familiale pot asigura independența alimentară a României; depinde de noi ca acestea să prospere sau să dispară. În mod concret, până la sfârșitul lui iulie, România trebuie să aleagă cum folosește elementele de flexibilitate în politica agricolă pe care le oferă reglementările comunitare. Trebuie să știm să alegem în favoarea noastră oportunitățile pe care ni le oferă apartenența la spațiul european. Fermele familiale pot asigura o agricultură durabilă, nu numai din punctul de vedere al producției, ci și din punct de vedere social și al stabilității economice.
Există așadar soluții pentru românii aflați în zonele defavorizate, există fonduri; mai avem nevoie de voință politică din partea noastră, a tuturor, indiferent de partidul din care facem parte, de a sprijini astfel de demersuri și de a încerca să ridicăm nivelul de trai al românilor.
Cred că și dumneavoastră consimțiți, alături de mine, că ne aflăm în fața unei oportunități, dar și a unei obligații deopotrivă: agricultura românească poate și trebuie să devină competitivă. Pentru aceasta, noi, clasa politică, și cei care ne-au votat trebuie să ne coordonăm acțiunile pentru ca România să devină un partener european de bază și în politica agricolă comună.
## „Fondurile europene sunt șansa noastră”
Dacă vrem să reducem decalajul economic și social al României față de alte state din Vestul Europei, dacă vrem să dezvoltăm durabil România, dacă vrem să avem o infrastructură puternică, un sistem privat performant, o educație eficientă, locuri de muncă și un sistem de asistență socială echitabil, suntem obligați să ne folosim la maximum de fondurile care ne sunt puse la dispoziție de către Uniunea Europeană.
Din 2007, această șansă a fost permanent ratată de o administrație centrală ineficientă și lipsită de viziune. Este foarte grav că timp de 5 ani România nu a reușit să-și găsească modelul potrivit pentru creșterea graduală a ratei de absorbție a fondurilor europene nerambursabile. Este grav că frauda a fost cuvântul de ordine în accesarea fondurilor europene, fapt care a dus și la blocarea eventuală a programelor operaționale. Ceea ce este și mai grav este că, la 7 ani de la intrarea noastră în Uniunea Europeană, încă nu reușim să separăm factorul politic de dezbaterea asupra absorbției fondurilor europene.
Vă dau un scurt exemplu personal despre ceea ce înseamnă preocuparea pentru un domeniu vital în dezvoltarea României: fondurile europene. Încă din 2006, în perioada în care România era eligibilă pentru fondurile de preaderare, am sesizat nevoia pe care o vom avea, pe termen lung, de a construi o resursă umană pregătită în atragerea eficientă a finanțărilor din fonduri europene. Sunt mândră că în anul 2006 am inițiat programul „Școala de proiecte”, cu obiectivul de a atrage către domeniul fondurilor europene tineri pregătiți care, din timp, să contribuie la construirea unui sistem eficient de absorbție a banilor europeni. Mulți dintre participanții la acest program sunt astăzi experți în fonduri europene, oameni cărora ar trebui să le mulțumim pentru faptul că România a reușit să atragă peste 34% din fondurile europene.
Dacă opoziția de astăzi ar fi dat dovadă de responsabilitate atunci când s-a aflat la guvernare, atunci România s-ar fi putut lăuda astăzi cu o poziție privilegiată în rândul statelor beneficiare ale fondurilor europene.
De unde am plecat?
În mai 2012, România reușea contraperformanța de a accesa numai – atenție – 8,53% din totalul fondurilor europene alocate în exercițiul financiar. Suma totală solicitată de România CE până la 1 mai 2012 s-a ridicat la rușinoasa valoare de 1,64 miliarde de euro. Transporturile și Mediul, două direcții de maximă importanță pentru România, au fost neglijate total de fosta guvernare PDL-istă. Mediul nu a acumulat nici măcar 6% din fondurile alocate, în timp ce Transporturile abia au depășit pragul de 6%.
În 5 ani, o rată de absorbție de 8,56%, acesta este rezultatul unei guvernări strâmbe și slabe care a instituit un sistem ineficient de distribuție, pe criterii politice, a fondurilor europene, un sistem care a perpetuat incompetența și delăsarea, un sistem care nu a avut nimic în comun cu performanța.
Pe motivul fraudelor sesizate în perioada 2010–2011, CE a suspendat toate programele operaționale. Ca și cum piedica absorbției anemice din perioada guvernării Boc nu era suficientă, în 2012 a intervenit și blocarea tuturor liniilor
*
de finanțare europeană, fapt care a completat tabloul incompetenței guvernării portocalii.
Este grav că imaginea României a fost afectată de blocarea programelor operaționale, este grav că mediul privat a avut mult de suferit din cauza blocării finanțărilor și este foarte grav că România s-a îndatorat și mai mult de la creditorii externi, pentru că nu a fost în stare să atragă la timp nici măcar 9% din fondurile europene nerambursabile.
Guvernarea Băsescu–Boc nu a învățat nimic din experiența obținută de România în perioada de preaderare. S-au creat reguli complicate, a crescut birocrația, banii s-au împărțit discreționar, pe criterii politice, și România a pierdut prin îngreunarea absorbției banilor europeni. Guvernul Ponta nu a avut deloc o misiune ușoară. Este greu să repari răul făcut de guvernarea Băsescu–Boc.
Unde ne aflăm acum?
Nu numai că la sfârșitul anului 2012 Guvernul USL a reușit aproape să dubleze rata de absorbție acumulată în ultimii 5 ani, aducând-o la 14,91%; în prezent, Guvernul Ponta și Ministerul Fondurilor Europene au reușit să crească rata de absorbție la 34,25%.
Diferența de abordare, plecând de la deblocarea tuturor programelor operaționale și până la direcționarea fondurilor în proiecte relevante, atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat, a reușit să aducă România pe primul loc în Uniunea Europeană la creșterea ratei de absorbție a fondurilor europene.
România a reușit să-și crească eficiența absorbției fondurilor europene cu 130%. Ca termen de comparație, trebuie spus că Italia a reușit să crească absorbția din 2012 și până astăzi cu doar 59%, fiind pe locul 2 în clasament, după România.
Un alt record al anului 2013 a fost reprezentat de fondurile solicitate Comisiei Europene pentru a fi rambursate României: peste 3,56 miliarde de euro.
Toate acestea arată că actualul Guvern, spre deosebire de guvernele Boc, are capacitatea de a atrage fondurile europene cu succes.
Când îi auzim pe cei din opoziție că doresc, de azi pe mâine, să creștem cofinanțarea cu minimum 25% a programelor din fonduri europene, când palmaresul lor se ridică la o rată de 8,56% absorbție în șase ani, ne dăm seama de măsura demagogiei cu care inițiatorii dezbaterii de ieri tratează problematica fondurilor europene.
Ne este greu să acceptăm lecții de la un regim care, împreună cu președintele Băsescu, în loc să ia banii cuveniți României de la UE, a tăiat veniturile românilor cu 25% și a taxat pensiile cu 5,5%. Ne este greu să acceptăm lecții de finanțare și cofinanțare de la cei care au crescut peste noapte TVA-ul la 24%, fără să considere măcar importantă absorbția fondurilor europene, ca soluție pentru a depăși criza.
Ce facem de acum încolo?
Am reușit să extindem perioada de execuție a exercițiului financiar 2007–2013 cu un an și vă pot spune cu mândrie că am început acest an foarte bine: numai în luna februarie, România a încasat peste 1,2 mld euro din banii europeni, deci mai mult decât s-a reușit să se atragă în oricare din anii guvernării Băsescu–Boc. România a demonstrat că se poate
plasa în topul statelor care utilizează la maximum fondurile europene.
Poate pentru mulți reprezentanți ai celor care nu au reușit să obțină mai mult de un rușinos 8,56% absorbție, acest lucru este greu de conceput. Noi însă, cei care am susținut un Guvern capabil și eficient, care a reușit în doar doi ani de guvernare să absoarbă de aproape cinci ori mai mulți bani decât în ultimii șase ani, avem încredere în capacitatea sistemului public de a folosi la maximum banii alocați pentru infrastructură, pentru tineri, pentru educație, într-un cuvânt, pentru români.
Ne-am pregătit să aducem o schimbare de paradigmă în absorbția fondurilor europene pentru exercițiul financiar 2014–2020. Ministrul Fondurilor Europene, domnul Teodorovici, are tot sprijinul nostru pentru a-și atinge obiectivele propuse, pentru că a demonstrat, alături de Guvernul Ponta, că se poate ca România să devină fruntașă în absorbția fondurilor europene.
Până la urmă în cine credeți că ar trebui să aibă Parlamentul și românii încredere când vorbim despre eficiența în absorbția fondurilor europene? În ministrul Teodorovici și în Guvernul Victor Ponta, care au reușit să-și demonstreze eficiența în doar doi ani de guvernare crescând cu 130% rata de absorbție, sau în reprezentanții Guvernului Băsescu–Boc, care au reușit să blocheze prin fraudă programele operaționale, care au taxat românii și le-au tăiat veniturile și care, deși aveau la dispoziție peste 19 miliarde de euro nerambursabili de la UE, au preferat să se împrumute de la FMI cu 21 de miliarde de euro? Eu am încredere în Guvernul Victor Ponta, care a demonstrat că România este capabilă să redevină un stat puternic, un stat care nu ratează oportunitățile care se prezintă. Guvernul Ponta și-a demonstrat eficiența în absorbția fondurilor europene; până la proba contrarie, Guvernul Boc și-a demonstrat pe același domeniu incompetența.
Exercițiul bugetar 2014–2020 va demonstra românilor, încă o dată, că țara lor este capabilă să beneficieze cu adevărat de banii pe care Uniunea Europeană îi pune la dispoziție și pe care îi merităm, atât prin prisma statutului de membru al UE, cât și prin prisma contribuțiilor anuale pe care România le aduce Uniunii.
Totuși, prin eforturile negocierii fantastice a președintelui Băsescu, România a reușit să pornească în acest exercițiu bugetar cu un nou handicap: mai puțini bani.
În fapt, alocarea bugetară a UE pentru România este dată de un cumul de doi factori: în primul rând, proasta gestionare a fondurilor europene în exercițiul financiar anterior, grație dezastrului PDL, și proasta negociere pentru alocările din noul exercițiu bugetar, grație lui Traian Băsescu.
În concluzie, dialogul cu opoziția este un principiu pe care actuala putere se bazează. Apreciez foarte mult dezbaterile pe aceste subiecte foarte importante pentru români, pentru că ne dau ocazia să demonstrăm de fiecare dată cât de mult rău a făcut guvernarea PDL românilor prin blocarea dezvoltării României pe toate planurile.
Poate este prematur să spunem acum care va fi măsura performanței Guvernului Ponta în absorbția fondurilor europene în acest exercițiu bugetar, dar vă rog să îmi dați voie să fiu printre cei care dau votul de încredere unei administrații centrale corecte în ceea ce privește gestionarea
fondurilor europene și printre cei care apreciază rezultatele Ministerului Fondurilor Europene până în momentul prezent.
Îmi doresc să ieșim din logica conflictului politic pe subiecte de interes național, cum este cel al fondurilor europene. PDL este cu siguranță ultima forță politică care poate încerca să dea lecții de absorbție și gestionare a fondurilor europene. Nu este un atac politic, este o stare de fapt pe care o dau cifrele.
Guvernarea bună sau proastă se contabilizează în cifre, nu în vorbe. Cifrele care exprimă rata de absorbție a fondurilor europene, cifrele care exprimă numărul de proiecte finanțate și finalizate, aceste cifre contează și ne arată clar cel puțin două lucruri:
1. Guvernarea Băsescu–Boc a fost o guvernare proastă, care a făcut mult rău românilor.
2. Guvernarea Victor Ponta începe să aducă România pe drumul cel bun în ceea ce privește gestionarea fondurilor europene.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.