Alecsandru Știucă

În anul 2006, Parlamentul României a introdus o nouă măsură de protecție și ajutorare socială a tinerelor familii în care apare un copil, adoptând Legea nr. 482 din 19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nounăscuți. Se instituia astfel obligativitatea acordării din fonduri de la bugetul de stat a unui trusou care să cuprindă haine, lenjerie și produse pentru îngrijirea nou-născutului, în cuantum de 150 lei. Măsura este bine-venită pentru tinerii părinți, în condițiile în care în România gradul de sărăcie a populației este destul de însemnat.

Introducerea acestei măsuri de ordin social, în luna decembrie 2006, se constituia intr-un program național susținut financiar din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, și aplicat efectiv de către autoritățile administrației publice locale (comune, orașe și municipii).

Prin Legea nr. 164/2007 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2007, care modifica Legea nr. 482/2006, s-a decis transferul responsabilității derulării acestui program, începând cu anul 2008, la consiliile județene, prin asigurarea transferurilor din bugetul de stat către bugetele proprii ale județelor, prin direcțiile de muncă și protecție socială județene.

Acest program lăudabil instituit de Parlamentul României este însă complicat fără rost și puternic birocratizat de către Guvern, care a implicat prin ordonanța anterior menționată un număr excesiv de mare de instituții în gestionarea și implementarea proiectului „Trusouri pentru nou-născuți”. Au fost instituite o serie de responsabilități pentru autoritățile locale și centrale, care sunt de natură a complica modul de transpunere în practică a acestui program, scăzându-i eficiența și existând riscul ca scopul și obiectivele sale să fie compromise.

Pentru a „facilita” însă aplicarea programului de acordare a trusourilor pentru nou-născuți, Guvernele de dreapta, invocând procedura birocratică și greoaie impusă prin Ordonanța de urgență nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, au considerat că se impune să acorde atât în anul 2007, cât și în anul 2008 contravaloarea trusoului, și nu produsele destinate nou-născuților, preferând să paseze viitorilor guvernanți problema transpunerii în practică a acestui program.

Încă o dată – a câta, oare? – se demonstrează incapacitatea și ineficiența actualei guvernări, care nu este capabilă să transpună în practică un program viabil și util pentru români, amânând timp de mai bine de un an emiterea unei hotărâri prin care să se aprobe normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 482/2006.

Parafrazând un vechi proverb românesc, gafele Guvernului Tăriceanu – care a implicat prea multe instituții în gestionarea acestui program social – determină ca „nounăscutul cu multe moașe să rămână fără trusou”!