Constantin Rădulescu

În calitate de deputat ales în Colegiul uninominal nr. 2 Râmnicu Vâlcea, m-am angajat să apăr interesele celor pe care îi reprezint și care trăiesc și muncesc în acest colegiu,

dar și pe ale celorlalți conjudețeni și, prin forța împrejurărilor, chiar și pe cei din afara județului Vâlcea.

În această ipostază, de apărător al intereselor oamenilor, fiind și un bun observator al vieții sociale ce se desfășoară în jurul meu și cunoscând bine problemele oamenilor din colegiul în care am fost ales deputat, adică exact acei oameni care de luni de zile sunt în atenția tuturor, ca urmare a situației dramatice prin care trece întreaga Platformă Chimică Râmnicu Vâlcea, și nu numai aceasta, consider că este de datoria mea și, dacă mă gândesc bine, este și de datoria majorității dumneavoastră, de a susține demersurile prim-ministrului, domnul Victor Ponta, în ce privește corectarea unei greșeli, ca să nu-i spun abuz, în legătură cu salariile uriașe pe care și le-au confecționat cei din conducerea unor unități de stat, cu ajutorul nemijlocit al membrilor consiliilor de administrație, direct interesați de acest lucru.

Când spun acest lucru am în vedere că indemnizațiile membrilor consiliilor de administrație reprezintă niște procente din salariul directorului general. Prin urmare, este evident că indemnizația lor este cu atât mai mare cu cât salariul directorului general este mai mare.

Sincer să fiu, am rămas stupefiat când am auzit ce salarii enorme pot să intre în buzunarele unor directori ai statului român, lună de lună, fără nicio întârziere, în timp ce întreprinderile pe care le conduc se zbat să supraviețuiască, iar salariații acestora fie au niște salarii de mizerie, fie nu și-au mai primit de luni de zile nici măcar acele salarii de mizerie, fie au fost concediați.

Aș vrea să fiu bine înțeles: nu am nimic împotriva existenței unor salarii mari în orice structură a statului, cu condiția păstrării unui echilibru între cel mai mare salariu și cel mai mic salariu din structura respectivă, corelat cu performanța acestei structuri și cu situația economică generală din țară într-o perioadă de referință. Or, în această perioadă, România traversează una dintre cele mai dure crize economice.

În legătură cu acest aspect, adică starea de criză economică ce pare că nu se mai termină, nu mi se pare nici corect și nici moral ca un popor întreg să facă eforturi supraomenești, adevărate sacrificii pentru a supraviețui, în timp ce câteva zeci de șefi de structuri ale statului, aflate în stare deplorabilă, să se înfrupte fără jenă din aportul tuturor.

Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră, pe câți dintre acești șefi, fără performanță, dar cu salarii uriașe, de mii de euro pe lună, dominați doar de câștigul lor personal, și i-ar dori întreprinderile private?

În concluzie, voi susține orice demers corect, legal și urgent al prim-ministrului, domnul Victor Ponta, în vederea desființării privilegiilor salariale ale șefilor, mai mici sau mai mari, din structurile statului. Dacă este necesar să se facă sacrificii în vreme de criză, atunci este normal ca toată lumea să suporte sacrificiile. Nu pentru unii mumă și pentru alții ciumă!