Daniel Constantin

În contextul multiplelor forme de impostură la care asistăm zilnic, este important ca, politic, să reafirmăm reperele care au reușit să poziționeze România pe un traseu proeuropean și proatlantic. Este necesar să existe politicieni care să reafirme faptul că traseul României este unul democratic, fundamentat de modelul țărilor occidentale civilizate. Pe un astfel de traseu se angajau România și Bulgaria în anul 2005, când, la 25 aprilie, la Abația Neumünster din Luxemburg, a avut loc ceremonia de semnare a Tratatului de aderare a României și a Republicii Bulgaria, făcând posibilă aderarea acestora la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. În cazul României, în Parlamentul European au existat 497 de voturi pentru, 93 de voturi împotrivă și 71 de abțineri, iar în cazul Bulgariei au fost 522 de voturi pentru, 70 de voturi împotrivă și 69 de abțineri.

Acesta este un tip de moment în care destinul milioanelor de cetățeni poate fi schimbat radical, printr-un tip de voință politică bună, dată de situații în care criteriul prioritar

al deciziei este reprezentarea cu maximă răspundere și eficiență a intereselor acestora.

Astăzi, românii pot lucra oriunde în Europa și pot crea premisele pentru ca, prin opțiunea lor electorală, să corijeze și să amendeze cu fermitate orice formațiune politică bazată pe minciună și pe înșelătorie, care face rabat de la a orienta România pe drumul prosperității și al respectării drepturilor cetățenești.

Românii au astăzi nevoie de un trai decent, de previzibilitate și de o abordare modernă din partea instituțiilor statului. Ce se întâmplă însă este o împovărare continuă pe umerii cetățenilor și punerea acestora în condiții de vulnerabilitate în fața instituțiilor, laolaltă cu scăderea vizibilă a nivelului de trai. România trăiește astăzi pe baza a două ingrediente: promisiuni și împrumuturi; primele iau forma lamentabilă a minciunilor sfruntate, iar împrumuturile fac ca orice premisă de creștere sustenabilă a economiei României, pe bază de investiții, să fie abandonată; cetățeanul obișnuit observă pe zi ce trece cum perspectivele unei societăți responsabile se îngustează îngrijorător.

Ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, România are șansa de a face parte dintr-o familie culturală și istorică care poate reprezenta un standard demn de urmat în evoluția societății noastre, dar, în același timp, avem șansa și obligația să ne punem amprenta pe dezvoltarea ulterioară a UE.

România, din păcate, trăiește astăzi coșmarul unui _déjà-vu_ , ancorat într-un trecut sinistru, în care izolarea internațională era compensată de prezența în tot și în toate a conducătorului iubit. Sondajele arată astăzi însă că lupta nu este pierdută, iar opțiunile cetățenilor încep să contureze nevoia unei alternative politice viabile, care să pună stop rătăcirii în care ne situăm, deja alarmantă, ca efecte în viața individuală a fiecăruia dintre noi.