Paul Dumbrăvanu

În data de 23 august 2013 am organizat un seminar interactiv în cadrul colegiului pe care îl reprezint, aducând față în față reprezentanți ai IMM-urilor de pe raza colegiului și ai unor instituții ce au putut veni cu lămuriri în cazul situațiilor cu care aceștia se confruntă. Printre problemele ridicate, care conduc la îngreunarea activității agenților economici, s-au numărat și cele care țin de legislația neadaptată la realitățile din teren.

Una dintre problemele majore cu care se confruntă agenții economici este aceea că, în conformitate cu Codul de procedură fiscală, beneficiarii care achiziționează bunuri sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi

în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA-ului aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

Conform Codului de procedură fiscală, contribuabilii sunt declarați inactivi dacă se află în una dintre următoarele situații: nu își îndeplinesc pe parcursul unui semestru calendaristic nicio obligație declarativă prevăzută de lege; se sustrag de la efectuarea inspecției fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; organele fiscale au constatat că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat.

În această situație, agentul economic beneficiar are obligația să verifice în Registrul contribuabililor inactivi dacă furnizorul de la care se aprovizionează și emite factura are această calitate.

Aparent acest lucru pare foarte simplu, însă, în realitate, agentul economic care desfășoară o activitate comercială de desfacere a produselor în magazinul propriu și care, de regulă, se aprovizionează de la furnizori din angro nu are posibilitatea să acceseze acest registru. Mai mult, dacă aveți curiozitatea să verificați, veți constata că acest registru nu este actualizat și nu poate furniza informații în timp real.

Astfel, agentul beneficiar poate constata ulterior facturării și achitării achizițiilor făcute faptul că furnizorul este inactiv și deci va intra sub incidența art. 11 alin. (1²) din Codul fiscal. Mai grav este faptul că, în multe cazuri, organele fiscale efectuează control de fond în interiorul perioadei de prescripție de 5 ani, constatând aceste nereguli, iar sumele datorate de agentul economic de bună-credință, ca rezultat al acestora, devin purtătoare de dobânzi și penalități, ajungându-se astfel la sume care determină societatea să se îndrepte cu pași repezi către insolvență sau chiar faliment.

Nu ar trebui sancționat cel care nu are toate pârghiile la îndemână în timp real, în favoarea celui care, cu bună știință, se sustrage regulilor fiscale, creându-se astfel un mediu în care cei din urmă sunt încurajați să eludeze legea după bunul-plac, iar contribuabilii corecți sunt lezați în drepturile legitime.