În decembrie 1989 am participat activ la Revoluția română, fiind în stradă, în acele zile fierbinți, la Comitetul Central, la Televiziune, Universitate, Piața Romană și în alte locuri unde, ca și mine, mulți români s-au bătut pentru libertate și democrație, dar mai ales pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
În toată această perioadă am militat pentru ca aceste deziderate să se concretizeze în reglementări care să nu poată fi modificate și care să garanteze existența drepturilor și libertăților pentru o perioadă cât mai lungă de timp. De asemenea, am acționat și pentru consolidarea statului de drept și a instituțiilor fundamentale – executiv, legislativ, puterea judecătorească.
Îmi amintesc, spre exemplu, de o întâlnire de la Guvernul României, când prim-ministru era Radu Vasile, iar ministrul justiției Valeriu Stoica, unde susțineam cu tărie adoptarea Legii răspunderii ministeriale într-o formă care a mai funcționat în România după 1879, unde se prevedea că orice membru al Guvernului care ia decizii care încalcă legile și drepturile fundamentale ale omului este pasibil de închisoare și de interzicerea drepturilor civile pe o perioadă determinată de timp.
În fața susținerii de atunci, Valeriu Stoica a avut o replică memorabilă: „Cine va mai accepta să fie membru al Guvernului dacă va exista un asemenea act normativ, pentru că un prim-ministru sau un ministru ar putea lua decizii care să afecteze grav drepturile și libertățile cetățenilor”.
Din păcate, actuala Lege a răspunderii ministeriale, cu modificările și completările ulterioare, nu sancționează abuzurile și încălcările legilor, în schimb dublează imunitatea miniștrilor, în măsura în care aceștia sunt și parlamentari, în practică ei neputând fi trași la răspundere.
Perioada care a urmat a fost una destul de agitată și a avut ca ținte majore integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Sincer, atunci am crezut că mai putem suporta toate abuzurile autorităților, în speranța că, după aderare, cele două cluburi vor fi diferite față de defunctele Pact de la Varșovia și CAER și vor impune respectarea instituțiilor statului de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Din păcate, după aderarea la NATO și UE, situația drepturilor și libertăților cetățenești s-a înrăutățit în mod spectaculos, însăși existența statului de drept fiind pusă la îndoială.
Dorința unora de a specula toleranța poporului român și nevoia acestuia de a avea un „tătuc” care să le rezolve pe toate ne-a adus în situația în care puterea executivă, prin instituțiile sale fundamentale, să fie compromisă și să nu mai ofere nicio speranță pentru rezolvarea principalelor probleme ale românilor. Astfel, structurile de apărare, ordine publică și siguranță sunt batjocorite în permanență prin scăderile salariale, prin desființarea drepturilor de pensie și prin lipsa finanțărilor pentru desfășurarea activităților în condiții optime, ieșind la iveală în aceste zile existența unor legături ale unor persoane cu funcții de conducere cu lumea interlopă, vorbindu-se chiar de asasinate la comandă.
De asemenea, constatăm că „tătucul” Traian Băsescu dorește cu insistență dispariția statului de drept, acționând și în zona educației și a sănătății, prin lipsa de finanțare care conduce la existența unui popor din ce în ce mai puțin educat, mai ușor de manipulat și mai puțin numeros, ca urmare a situației din sistemul de sănătate care nu poate asigura serviciile esențiale populației.
În același timp, există și preocuparea de jefuire a banului public și a sectorului economic de către grupuri de interese apropriate de „tătucul” Traian Băsescu, astfel încât opțiunea
electoratului să fie determinată doar de banii primiți în timpul campaniei electorale.
Cea de-a doua putere în stat, puterea legislativă, nu a scăpat nici ea de agresiunea „tătucului” Traian Băsescu, fiind atacată în mod sistematic pentru a fi decredibilizată și eventual desființată, pentru ca în România „El și Ea” să ia locul Parlamentului, aducându-ne aminte de cupluri „renumite” care au condus România în perioade de tristă amintire.
Pentru că nu era suficient să desființeze Executivul și Legislativul, „tătucul” Traian Băsescu a acționat și pentru desființarea puterii judecătorești, inclusiv a Curții Constituționale.
Așa se explică agresiunile fără precedent față de Curtea Constituțională și de instanțele judecătorești, când acestea au decis soluții care nu au fost pe placul „tătucului” Traian Băsescu și au respectat drepturile fundamentale și au sancționat abuzurile Guvernului față de români.
În fața acestei situații, când practic statul de drept nu mai există, nu poți să nu te întrebi cum se face că UE și NATO, respectiv membri importanți ai acestora, nu iau atitudine și nu aplică sancțiuni dure unei puteri „milițienești” instalate în țara noastră sub conducerea „tătucului” Traian Băsescu. Este evident, în opinia mea, că dacă nu se intervine de urgență din partea NATO și a Uniunii Europene pentru normalizarea situației în România, acestea își pierd menirea de a fi garant al respectării drepturilor fundamentale și a libertăților cetățenești în țările membre.
În ceea ce mă privește, voi acționa în continuare pentru a combate abuzurile actualei puteri, și sper că voi fi susținut de cât mai mulți cetățeni în lupta pentru refacerea statului de drept și a puterilor executivă, legislativă și judecătorească, ca garant al respectării drepturilor și libertăților fundamentale și a asigurării unui nivel de trai decent pentru români.
„Filozofia lui Traian Băsescu: După mine, potopul!”
Regele Franței, Ludovic al XV-lea, acuzat că prin politica lui fiscală și prin cheltuielile extravagante ale Coroanei împinge statul francez în prăpastie, a răspuns „După mine, potopul!”.
Nu am putut să nu mă gândesc la această replică celebră când privesc la modul în care Traian Băsescu și Emil Boc „administrează” afacerile statului în România. Istoria ne-a oferit întotdeauna surse de inspirație, tocmai pentru a nu repeta greșelile trecutului.
Traian Băsescu, pentru că el este vioara întâi a PDL-ului, va duce România pe marginea prăpastiei prin politica sa antinațională. Supărarea lui Băsescu pe țară poate veni și din faptul că nu poate deveni un președinte pe viață, cum poate și-ar dori. Atunci, pentru a pedepsi poporul ingrat care nu știe să „răsplătească” un geniu de talia sa, a decis să îi înlăture acestui popor orice posibilitate de a rămâne demn în fața istoriei. Nu pot interpreta altfel deciziile din ultimul timp ale Coaliției decât prin această dorință de pedepsire. Când pui în pericol viitorul unei națiuni prin decizii asupra natalității, și așa catastrofală, prin mărirea vârstei de pensionare la 65 de ani, când speranța de viață a bărbaților în România este de 68 de ani, prin reducerea numărului de spitale și prin plata unor servicii de trei ori, cum e cazul sănătății, nu poți interpreta aceste măsuri decât astfel.
Cabinetul Boc ne dă exemple luate din celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru a justifica politica sa criminală. Miniștrii Guvernului Boc și Traian Băsescu știu foarte bine că standardul de viață în România este la ani-lumină distanță față de exemplele luate de către dânșii.
În cazul reducerii concediului de maternitate, ni se aduce ca argument faptul că multe state din UE au durate mai mici
ale concediului de maternitate. Dacă afirmația este adevărată, ea nu poate fi folosită ca argument din mai multe motive.
În primul rând, în acele state nu mor copiii în maternități pentru că nu sunt destule asistente, bolnavii nu vin cu medicamente de acasă, nu „cotizează” de trei ori la bugetul asigurărilor de sănătate.
Dacă mamele stau mai puțin acasă cu copiii lor, o fac pentru că există alternative la concediul de creștere a copilului. Guvernele respective nu au pus carul înaintea boilor, ca Guvernul Boc, anunțând construirea de creșe după reducerea concediului maternal. În acele state există stimulente fiscale pentru angajarea de bone, statul suportă o parte din cheltuielile legate de creșele particulare, de exemplu, prin scutiri de impozite.
Pentru a uita repede aceste decizii criminale, ni se vinde cioara din par prin anunțuri făcute de către Traian Băsescu și de către miniștrii săi, asigurându-ne că din 2011 totul va reintra în ordine, o să avem creștere economică, salariile vor crește, o să avem mii de kilometri de autostradă, în spitalele românești nu se va mai muri cu zile, bolnavii nu vor mai cumpăra medicamentele din banii lor etc, etc.
Parafrazându-l pe un alt mare personaj al Franței, mareșalul Pétain, aș spune: Traian Băsescu, ai memoria scurtă! Ai uitat că de ani de zile promiți românilor că vor trăi bine, că nu vor mai tremura de frig în case, că nu vor mai da șpagă funcționarilor, că vor circula pe autostrăzi, și nu pe drumuri construite de Ceaușescu. Românii, domnule președinte Traian Băsescu, s-au săturat de promisiuni. Au ajuns la capătul răbdării, nu vor ca în prag de sărbători să se hrănească cu promisiunea că la anul va fi mai bine. De peste 20 de ani auzim aceleași lucruri: „Trebuie să strângeți cureaua, românii consumă mai mult decât produc” etc., etc. Nu vor să mai fie mințiți, domnule președinte, nu vor să mai fie batjocoriți în propria lor țară de miniștri care, plătiți din banii lor, să îi trateze cu dispreț.
Românii vor autostrăzi, nu inaugurări de centuri de câțiva kilometri, imediat închise pentru reparații, românii vor spitale unde pot să își lase copiii fără grija că vor muri arși, românii vor să fie respectați de către cei cărora le plătesc salariile.
Traian Băsescu face trecerea de la generația de sacrificiu din anii ’90 la generațiile de sacrificiu din anii care vin. Îndatorând România pe ani grei, pe sume imense, PDL-ul nu face altceva decât să subjuge un popor întreg organismelor financiare internaționale. Bineînțeles că atunci când va veni nota de plată, puțini dintre PDL-iști vor mai fi prezenți pentru a-și asuma partea lor de vină.
Ar trebui ca măcar în al doisprezecelea ceas să realizați, domnule Băsescu, că românii nu pot fi mințiți la infinit. Nu confundați tradiționala cumpătare românească cu ignoranța sau, mai mult, cu o formă de aprobare tacită a politicii dumneavoastră.
Dacă Ludovic al XV-lea a rămas în memoria francezilor ca regele care aproape a sărăcit Franța, Traian Băsescu și PDL-ul vor rămâne sigur în memoria românilor ca președintele și partidul care au sărăcit România.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.