Ionel Arsene

În declarația de săptămâna aceasta aș vrea să vă vorbesc despre motivele pentru care anul 2014 trebuie să marcheze începutul închiderii unei falii deschise în societatea românească de regimul Traian Băsescu. O falie între cetățenii săi, pe care președintele încearcă sistematic s-o mențină deschisă prin atacuri la adresa Guvernului sau prin acțiuni îndreptate împotriva unora dintre partidele care compun Uniunea Social-Liberală.

În urmă cu doi ani, după alegerile din vara și toamna anului 2012, USL reușea, prin câștigarea scrutinelor, să încheie o grea perioadă pentru cetățenii români, în care au aflat de la televizor, prin intermediul președintelui Traian Băsescu, că li se taie salariile sau le scad pensiile. Sau, tot prin intermediul mass-mediei, au aflat cum viața era dificilă numai pentru ei, dar extraordinară pentru protejații regimului, care o duceau cât se poate de bine din afacerile cu statul. Știm cu toții că românii nu meritau așa ceva. De aceea, Guvernul condus de Victor Ponta a avut printre principalele obiective repararea acestei situații.

Rezultatele economice ale anului 2013, prezentate săptămâna trecută, arată că România a avut un parcurs chiar mai bun decât se aștepta inițial. Dar mai arată ceva: că un guvern eficient, necontrolat de Traian Băsescu, poate să obțină rezultate foarte bune și poate face ceea ce românii așteaptă de la el. Astfel, în 2013, țara noastră a reușit să obțină o creștere a produsului intern brut de 3,5%, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, procent de două ori mai mare chiar decât cel estimat inițial. În 2013, inflația a atins un nivel de numai 1,55%, cel mai mic de după revoluție. Comparativ, în 2010, anul în care președintele a făcut fatidicul anunț privind pensiile și salariile și, de asemenea, anul în care România era condusă de Guvernul lui Emil Boc, inflația atingea neverosimila cifră de 7,96%. Mai mult chiar, în prima lună a acestui an, rata inflației a fost de numai 1,06%.

Tot anul trecut, România a atins cel mai mare grad de absorbție a fondurilor europene de până acum, 33,47%, mai precis. Cât a fost acesta în 2009, în timpul Guvernului Boc și în anul în care Traian Băsescu obținea un nou mandat de președinte? 0,85%. Dar în 2010? Doar 2,38%! Totodată, în 2013 investițiile străine directe au crescut cu 27% față de 2012, ceea ce arată ca România a reușit să devină, din nou, o țară atractivă pentru investitorii străini.

În ceea ce privește investitorii străini, săptămâna trecută am avut exemplul perfect pentru cât de mult rău poate face președintele Băsescu printr-o simplă declarație. Am aflat de la acesta că Renault și-ar putea reloca investiția din România pentru că este nemulțumit de infrastructură. Informația a fost dezmințită categoric atât de reprezentanții investitorului francez, cât și de premierul Victor Ponta. Dar nu putem să nu ne întrebăm ce vină au angajații uzinelor Dacia? De ce trebuie să vină șeful statului să-i anunțe pe ei, pe familiile lor și pe toți cei care depind de producția auto de la Mioveni că ar putea rămâne fără slujbe?