Marian Florian Săniuță

În fiecare an, la 25 octombrie, sărbătorim Ziua Armatei României, prilej de pioasă aducere aminte a faptelor de arme pe care cei înrolați sub cele trei culori, roșu, galben și albastru, le-au înscris în cartea de istorie a acestui neam, situat la răscrucea drumurilor și furtunilor istoriei.

Este momentul în care marcăm eliberarea de către Armata României a zonei de nord a Transilvaniei de trupele și administrația impuse prin tristul și nedreptul Diktat de la Viena din 1940.

Este momentul în care rememorăm pentru scurt timp faptele și numele eroilor noștri, aprinzând în grabă o lumânare și depunând o floare la mormintele sau la monumentele celor care au murit pentru ca noi să trăim liberi. Peste tot în țară, într-o sclipire de moment astral, fanfarele, uniformele, candelele și drapelul național se împletesc într-o aducere aminte, fie și fulgerătoare, a eroismului celor care și-au dat viața cu gândul acasă, la familii, la cei dragi, la țara pentru care s-au jertfit.

Este momentul să aprindem flacăra recunoștinței pentru toți cei care, în uniformă, și-au pierdut viața și se odihnesc pe veci în peste 1.871 de locuri de înhumare răspândite în 31 de țări din întreaga lume.

Celor trecuți în veșnicie departe de lacrimile noastre, adesea fără o cruce la căpătâi, căzuți în Războiul pentru Independență, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, pe frontul păcii din epoca modernă, să le adresăm în gând o rugăciune de buni români și să-i rugăm să ne ierte atunci când greșim și nu ne iubim îndeajuns această minunată țară: România!

## Dumnezeu să-i ierte!

Dumnezeu să ne ajute să nu-i uităm niciodată, pentru că viața de erou este cea mai scurtă viață!