Costel Alexe

În intervenția mea de astăzi doresc să vă rețin atenția cu privire la o problemă majoră a societății românești privind piața muncii, locul tinerilor și oferta educațională, așa cum arată ea astăzi.

Ministrul liberal al muncii, doamna Mariana Câmpeanu, a subliniat, în aceste zile, că una dintre cele mai grave chestiuni ale României o reprezintă rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor. Statisticile cele mai recente arată că șomajul în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani a crescut în ultimii patru ani, de la 18,6% la 23%. Ce înseamnă acest lucru? Mai simplu, acest fapt demonstrează că rata șomajului în rândul tinerilor este de patru ori mai mare decât șomajul populației adulte. De asemenea, doamna ministru a mai explicat că această situație a fost agravată de lipsa unor măsuri urgente, în anii guvernării PDL, care să stimuleze accesul tinerilor pe piața muncii și care să încurajeze angajatorii să-i recruteze pe cei mai numeroși din rândul persoanelor fără un loc de muncă.

Aceste declarații nu fac decât să confirme oficial ceea ce știam și simțeam cu toții de mult timp. În special noi, cei tineri, printre care mă număr, și care luăm zilnic pulsul celor care ies de pe băncile școlii – prieteni, cunoscuți, colegi, amici – am observat o agravare a situației lor economice. Atât timp cât numărul locurilor de muncă este foarte redus, mai ales în ultimii ani, pe fondul crizei economice și al unei guvernări dezastruoase tinerii au fost cei mai văduviți de șanse.

După cum probabil știți, reforma de la nivel european a scurtat ciclurile studiilor de licență și doctorat; pe cale de consecință, numărul absolvenților nu a crescut, dar frecvența cu care aceștia intră abrupt pe piața muncii s-a mărit. În plus, lipsa unui sistem de practică pentru studenți îi lasă de multe ori pe tineri fără o minimă experiență la terminarea facultății, astfel încât cei dispuși să angajeze persoane fără multe referințe în CV sunt extrem de puțini.

Blocarea abuzivă și irațională a posturilor în sistemul public, începând cu 2009, a lăsat zeci de mii de absolvenți de studii administrative, economice, juridice fără șansa de a accesa singurul sistem viabil. Acest lucru a produs o aglomerare extraordinară pe piața muncii a absolvenților, a coborât mult nivelul ofertei salariale, a generat foarte mulți tineri „supracalificați” și a transformat sistemul public în unul complet nefuncțional. Așadar, ceea ce s-a întâmplat din 2009 a însemnat o adevărată crimă pentru aparatul bugetar. Prin blocarea posturilor și prin reducerile salariale nu au fost afectați doar tinerii, sistemul a fost întors în urmă cu mulți ani. El este azi îmbătrânit, greoi, neproductiv.

Însă una dintre cele mai mari probleme care au dus la numărul record de tineri șomeri în România a fost lipsa de concordanță dintre oferta educațională și cerințele de pe piața muncii. Un studiu recent demonstrează acest lucru. Astfel, mai bine de 80% dintre absolvenții de studii superioare nu profesează în domeniul pentru care s-au pregătit deoarece nu există locurile de muncă pe care ei le-au visat în momentul intrării la facultate. Și aceasta este nu numai o problemă pentru piața muncii, este o chestiune gravă care descurajează mult tinerele generații și le reduce semnificativ performanța. Dacă tinerii ajung în locuri de muncă pe care nu le-au dorit înseamnă că vor fi necalificați pentru ceea ce lucrează și, pe de altă parte, supracalificați la un loc de muncă ce nu solicită așa ceva.