Costel Alexe

În intervenția mea de astăzi doresc să vă rețin atenția cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent și pentru următorii ani: reducerea CAS.

Reducerea contribuțiilor de asigurări sociale (CAS) de la 1 ianuarie 2014 ar avea implicații productive în economie și ar reprezenta o gură de oxigen pentru mediul de afaceri.

Introducerea acestei măsuri va scoate la suprafață din economia subterană zeci de mii de locuri de muncă. Mai mult, vor crește investițiile și se vor crea noi locuri de muncă, ceea ce va ameliora, în același timp, inclusiv încasările bugetare.

Prin cota unică de impozitare de 16%, România beneficiază de competitivitate fiscală în raport cu majoritatea țărilor UE. În schimb, impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii.

În România, salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forța de muncă sunt mari. Din cheltuiala salarială totală pe care angajatorul o efectuează, doar 55% intră în buzunarul salariatului, restul de 45% fiind partea statului.

Pentru ca un angajat să încaseze suma de 1.604 lei, cât reprezintă în prezent câștigul salarial mediu net, angajatorul va trebui să suporte o cheltuială salarială totală de 2.897 de lei. Astfel, diferența de 1.293 de lei reprezintă impozitarea forței de muncă. Se ajunge, așadar, ca impozitarea totală a salariilor să fie peste 80% din salariul net.

În esență, astfel de măsuri, precum reducerea CAS, care avantajează economia, afectează, la o primă vedere, bugetul statului. Dacă vom căuta doar acele măsuri care nu afectează bugetul statului acestea nu vor avea potențialul de a stimula relansarea economică și mediul de afaceri.

Pe un calcul strict contabil, reducerea CAS la angajator cu trei puncte procentuale va avea un impact bugetar net de circa două miliarde de lei. Impactul bugetar net pentru un punct de reducere a CAS este de circa 680 de milioane de lei. Suma provine din faptul că, pe de o parte, veniturile bugetare se vor reduce cu circa un miliard de lei, în timp ce, pe de altă parte, va interveni o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 de milioane de lei.

În 2012, povara fiscală asupra muncii, exprimată ca procent din costul total al forței de muncă, este de 33,6% în Bulgaria, 35,5% în Polonia, 40,4% în Estonia, 39,6% în Slovacia, 41,4% în Spania, 42,4% în Cehia, 38,6% în Olanda, 32,3% în Marea Britanie.

În România, o povară fiscală de 45% arată o supraimpozitare a muncii, chiar în comparație cu multe din țările dezvoltate ale UE. În țările nordice, recunoscute prin profilul redistributiv al „statului bunăstării”, impozitarea muncii este mai redusă, astfel: Danemarca – 38,6%, Finlanda – 42,5%, Suedia – 42,8%. În Bulgaria, pentru a fi plătit salariul mediu net de 320 de euro, costul total cu forța de muncă este de 482 de euro. În România, pentru a fi plătit salariul mediu net de 352 de euro, costul total cu forța de muncă este 644 de euro.