Costel Alexe

În intervenția mea doresc să vă rețin atenția cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent și pentru următorii ani: agricultura țării.

De curând am luat parte la o dezbatere organizată la Iași privind situația agriculturii, în perspectiva Planului Național de Dezvoltare Agricolă 2014–2020. Au participat fermieri, oameni de afaceri în domeniul agriculturii, primari ai unor comune cu mari exploatații agricole și parlamentari. Nu știu câți oameni politici sunt realmente conștienți de situația în care se află astăzi agricultura: problemele sunt numeroase, soluțiile sunt puține și principalele cauze sunt lipsa investițiilor, a unor bugete bine determinate, cât și legislația greoaie. Cea mai mare șansă este, desigur, reprezentată de fondurile europene nerambursabile, care ne-ar permite ca în 20–30 de ani să ne alăturăm ca nivel de productivitate, dezvoltare și profit țărilor din Uniunea Europeană.

În ultimii patru ani starea agriculturii românești s-a deteriorat foarte mult din cauza situației economice generale și a lipsei de sprijin al statului pentru cei care activează în acest domeniu fundamental pentru economia României. Țara noastră deține a 6-a suprafață agricolă din Uniunea Europeană, un potențial extraordinar. România este astfel obligată să fie o putere agricolă a Europei. Deținem o suprafață arabilă dublă pe cap de locuitor, față de media UE (0,41 ha față de 0,21 ha în UE), ceea ce înseamnă că România trebuie să se concentreze cu toată forța sa pentru dezvoltarea agriculturii. Aceasta reprezintă de fapt adevărata forță potențială a întregii economii naționale.

România este și va rămâne o țară agricolă. Astăzi, peste 30% din populația României lucrează în agricultură, comparativ cu doar 4–5% în țările occidentale. Cu toate acestea, suntem încă departe de ceea ce se practică în Europa, atât ca producție, cât și ca tehnologie. Produsele fabricate în România sunt prezente în cantități mici pe piața externă, în timp ce importurile cresc de la an la an; fostul grânar al Europei din perioada interbelică a devenit un importator net, pe anumite segmente – exemplele cele mai concludente sunt carnea, fructele și legumele. Productivitatea României este astăzi catastrofală, în raport cu media UE. Din cauza lipsei de preocupare și de implicare a autorităților din anii trecuți, România are în medie o producție de 300 euro/ha, iar media UE este mai mult decât dublă: 750 euro/ha!

TVA-ul pentru agricultură în anumite state din Uniunea Europeană începe la 4,5%, nu la 24%! Pentru Uniunea Europeană, agricultura este prioritatea numărul 1, de vreme ce 40% din totalul bugetului Uniunii Europene înseamnă Politica Agricolă Comună, deci merg în acest domeniu! Astăzi, România deține aproape 30% din totalul fermelor UE. Această cifră arată cea mai mare problemă a agriculturii noastre: fărâmițarea excesivă a terenurilor și exploatațiile de subzistență. Doar 1% din fermierii români beneficiază de 52% din sprijinul pe suprafață, ceea ce înseamnă, iarăși, că mulți sunt văduviți de acest avantaj.