Ștefan Daniel Pirpiliu

În luna iunie 2011, am semnat alături de alți colegi o inițiativă legislativă privind prevenirea violenței și abuzurilor sexuale asupra minorului, care a fost adoptată tacit de Senat, Camera Deputaților fiind forul decizional.

Potrivit acesteia, abuzul sexual asupra minorului care nu a împlinit 15 ani trebuie pedepsit, conform noului Cod penal, cu închisoarea de la 2 la 7 ani sau de la 3 la 10 ani atunci când minorul este rudă în linie directă, se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului sau fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

Elementul de noutate constă în introducerea unei pedepse suplimentare celor care recidivează în comiterea acestei infracțiuni, precum și celor care comit un abuz sexual în forma agravantă, iar pedeapsa suplimentară se referă la „inhibarea pornirilor sexuale” prin metode chimice.

O altă reglementare se referă la monitorizarea prin GPS a persoanelor care deja și-au ispășit pedeapsa pentru pedofilie.

Instituirea acestor reglementări nu trebuie privită ca un tratament inuman, ci are scopul de a descuraja comportamentele deviante. Deși termenul de „castrare chimică” poate părea aparent abuziv, în fapt, este vorba despre administrarea unor medicamente recomandate de medici, care reduc libidoul și exclud posibilitatea unui act sexual. Efectele acestui tratament nu sunt însă ireversibile. În plus, măsura se regăsește în legislația unor țări precum Polonia, Cehia, Federația Rusă, SUA, fapt ce denotă preocuparea statelor pentru crearea unui sistem legislativ omogen de protecție a minorilor împotriva abuzului sexual.

De asemenea, pedeapsa suplimentară poate fi însoțită de tratament psihologic adecvat, în scopul prevenirii recidivei, dar și pentru integrarea infractorului în societate, fără ca acesta să mai reprezinte o amenințare. În propunerea legislativă am arătat că sancțiunea se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni ce pot avea consecințe grave atât pentru dezvoltarea fizică, psihică și morală a minorului, cât și pentru copiii ce s-ar putea naște în urma acestor raporturi. Copiii care sunt maltratați au un risc crescut de a abuza alți copii și, mai târziu în viață, să-și abuzeze propriii copii. De asemenea, ei au un risc crescut de a se implica în acte criminale, pe măsură ce trec anii. Ca adulți, există o mare probabilitate ca ei să dezvolte probleme fizice și emoționale.

Atât la nivel național, cât și la nivel internațional, exploatarea sexuală și abuzurile sexuale comise asupra copiilor au luat proporții îngrijorătoare, în special prin utilizarea tot mai frecventă a tehnologiei informației și comunicațiilor, atât de către copii, cât și de către infractori. Dat fiind aspectul internațional al fenomenului s-a ajuns la concluzia că prevenirea și combaterea lui necesită măsuri de cooperare internațională. Astfel, România a ratificat Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007, dar, în pofida acestui instrument juridic și a multor altora, fenomenul se manifestă nestingherit, mare parte a abuzurilor sexuale comise asupra minorilor rămânând neraportate. Datele oficiale reflectă doar parțial amploarea unor asemenea forme de agresiune.