Paul Dumbrăvanu

În momentul de față, România se confruntă cu o mare problemă, unul din cinci adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, adică 19% la nivel național, nefiind încadrat în sistemul educațional de stat. Este vorba fie de acei adolescenți ce nu au fost niciodată integrați în sistemul educațional, fie de aceia care au abandonat școlile.

Rata necuprinderii școlare în România este îngrijorătoare și este accentuată de faptul că statul român alocă cel mai mic buget pentru educație dintre toate statele membre UE. Conform studiilor efectuate în ultimii ani, cea mai mare predispoziție către abandonul școlar o prezintă persoanele de sex masculin din mediul rural, ce fie aleg, fie sunt încurajate de familie să renunțe la studii imediat după clasa a IX-a, în favoarea muncilor agricole și a celor din gospodărie.

Cu toate acestea, motivele abandonului școlar sunt nenumărate, ținând cont de faptul că, potrivit acelorași studii, copiii ce se află în această situație provin din medii defavorizate, din familii cu situații financiare precare, sunt copii de etnie romă ori copii cu dizabilități. Dar probabil unul dintre principalele motive îl reprezintă lipsa accesului pe piața muncii, a oportunităților de angajare după finalizarea studiilor. În acest context, este mai mult decât necesar pentru viitorul acestor tineri, precum și al României, ca pe lângă susținerea unor politici educaționale coerente și a unor programe la nivel național pentru prevenirea abandonului școlar să sprijinim implementarea Programului de garanție pentru tineret, ce presupune implicarea statului în asigurarea unei oferte de muncă de calitate, a unui program de formare continuă, de ucenicie sau a unui stagiu în termen de patru luni de la ieșirea din sistemul de învățământ sau de la pierderea locului de muncă.

Crearea și implementarea acestui sistem necesită o strânsă colaborare între principalii factori implicați: autorități publice, servicii de ocupare a forței de muncă, consilieri de orientare în carieră, instituții de învățământ și formare, servicii de asistență pentru tineret, întreprinderi, angajatori, sindicate și poate părea, la prima vedere, a avea un cost total foarte ridicat, însă, potrivit estimărilor, inactivitatea este cu mult mai costisitoare.

Astfel, apelez încă o dată la susținerea dumneavoastră pentru implementarea acestui plan și crearea unui mediu propice dezvoltării individuale a tinerilor din România, precum și a societății în care trăim.

*

Un fenomen intens experimentat de România în ultimii ani este cel de „brain drain”. Tot mai mulți tineri, oameni de știință, ingineri, arhitecți, medici și informaticieni, aleg să devină o componentă importantă a forței de muncă în state dezvoltate, ce oferă condiții de muncă mai bune și remunerație corespunzătoare calificării și muncii prestate.

Acest fenomen are un puternic impact negativ la nivel social și economic, traducându-se, de cele mai multe ori, printr-o lipsă acută de specialiști la nivel național, cel mai bun exemplu fiind situația spitalelor și numărul mare de cadre medicale dispuse să părăsească țara pentru recunoașterea socială și financiară oferită în alte state profesiei pe care o au.