Filip Georgescu

În orice stat atins de febra instabilității politice, guvernele cad ca popicele. România, țara în care normalitatea vieții, sub toate aspectele ei, a cedat de mult locul haosului, vrajbei și josniciei, a devenit o veritabilă popicărie politică. Este de ajuns să ne reamintim că, numai în ultimii cinci ani, pe la Palatul Victoria s-au perindat nu mai puțin de patru cabinete ministeriale.

Primul Executiv condus de președintele PD-L, Emil Boc, și-a dat duhul la începutul acestei luni, cu concursul decisiv al șefului statului. Având probabil remușcări după alegerile parlamentare din toamna trecută, când declara că a fost nevoit să recurgă la soluția imorală a formării unui guvern din reprezentanți PD-L și PSD, partide care asigurau în Parlament o susținere de peste 70 la sută, președintele Băsescu a pus de curând mâna pe bilă și a trimis-o către Dan Nica, popicul care-l călca pe nervi, în perspectiva alegerilor prezidențiale. Pulverizarea Executivului roșuportocaliu era așteptată de multă lume, fiindcă, în cele nouă luni de existență, acest Cabinet a gestionat treburile țării nu doar cu incompetență, dar mai cu seamă în mod dictatorial, prin ordonanțe de urgență și prin asumarea abuzivă a răspunderii, ignorând permanent Parlamentul, la indicațiile antidemocratice ale mai marelui de la Cotroceni.

În cele nouă luni de guvernare bezmetică, premierul Boc și acoliții săi au întregit grava criză economico-socială cu una politică de proporții, aruncând țara în disperare. România, guvernată la vedere de Emil Boc și din umbră de Traian Băsescu, este astăzi țara marilor contraste sociale, jefuită la sânge de nenumărați mafioți autohtoni, dar și străini, toți proteguiți în acțiunile lor ilegale de actualul regim politic.

România, stat comunitar, este astăzi neguvernată, plasându-se în coada mai tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene în mai toate domeniile. Parlamentul este pus în imposibilitatea de a acționa ca for legislativ suprem, Guvernul este incapabil să soluționeze criza economică și să ne ofere vreo cât de palidă perspectivă de redresare a țării, iar președintele Băsescu s-a debarasat public de obligațiile pe care și le asumase, în mod atât de demagogic, de a scoate țara din recesiune, dedicându-se trup și suflet bătăliei pentru reînnoirea mandatului prezidențial. Deși în cei cinci ani de când se află în fruntea țării nu le-a putut oferi românilor nici măcar un dram de prosperitate, care să le permită să trăiască mai bine, deși n-a ameliorat deloc corupția, ci, dimpotrivă, i-a conferit dimensiuni mult mai mari, cu toate că n-a asigurat stabilitatea vieții politice, dovedindu-se un promotor al scandalurilor și discordiei, Traian Băsescu a pornit jovial în căutare de voturi, sperând să îmbrobodească iarăși populația cu aceleași serbede și răsuflate promisiuni, cu aceleași acuze impertinente la adresa adversarilor care, în opinia sa, sunt singurii vinovați de toate relele din această țară.