Raluca Cristina Ispir

În programul de guvernare lansat săptămâna trecută de Partidul Național Liberal, o atenție deosebită este acordată relansării industriei românești, printr-o abordare de ansamblu care vizează schimbarea sau modernizarea unor componente precum cadrul legislativ și instituțional, parteneriatele public-private, suportul pentru dezvoltarea susținută, specializarea inteligentă, cadrul economicofinanciar, inovarea, resursele umane sau comerțul exterior.

În ceea ce privește cadrul legislativ, propunerile de modificare vizează aici atât legislația generală – cea fiscală și legată de mediul de afaceri –, cât și legi specifice fiecărei industrii. Adecvarea reglementărilor contabile privind provizioane, deductibilități și diverse tratamente contabile la particularitățile anumitor industrii constituie o necesitate specifică acestui sector. Mediul de afaceri industrial a fost unul care s-a aflat în permanență în atenția reprezentanților Guvernului, mai ales prin aplicarea legislației privind insolvența și disciplina financiară. Scopul nostru este ca reglementările în domeniu să confere siguranță în relațiile de afaceri, și nu ca insolvența să reprezinte un instrument pentru a evita plata furnizorilor. Mai mult, atâta vreme cât vor exista parteneriatele public-private, statul însuși trebuie să devină un partener de afaceri disciplinat, care își respectă scadențele și termenele contractuale, și un atent supraveghetor al pieței, pentru ca mediul concurențial să nu fie distorsionat.

Așa cum este prevăzut în programul liberal, mediul de afaceri trebuie sprijinit pentru crearea unor mecanisme simple și directe care să permită accesul la finanțare. Este necesar un set de măsuri care să cuprindă diversificarea instrumentelor de garantare pentru obținerea scrisorilor de garanție în vederea participării la licitații interne și internaționale, extinderea garanțiilor guvernamentale pentru credite destinate investițiilor în capacități de producție, simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene și reducerea termenelor de evaluare și decontare. Nu vom lăsa deoparte nici promovarea de programe cu rol de coagulare a structurilor asociative de afaceri sau menținerea pragului de 200.000 de euro, reprezentând 100% din cheltuieli, pentru subvențiile de tip _minimis_ . Să nu uităm faptul că Franța și alte state ale Uniunii Europene susțin creșterea pragurilor de ajutoare impuse de Comisia Europeană (maximum 200.000 de euro în prezent), industriile mondiale fiind subvenționate cu sume mult mai mari.

În final, amintesc de necesitatea simplificării procesului de recuperare a TVA-ului pentru investițiile mari, de peste 1 milion de euro. Având în vedere că în prezent există cazuri în care returnarea poate dura și un an, considerăm că apar numeroase situații complicate din cauza blocării resurselor.

În concluzie, consider că doar acordând atenția cuvenită mediului de afaceri din industrie vom putea spera că economia românească va începe din nou să conteze în piața europeană.