Costel Alexe

„În România corupția încă ucide!”

Iată că a mai trecut un an și pe 30 octombrie am comemorat masacrul din clubul Colectiv, poate cea mai mare tragedie care a lovit România după Revoluția din 1989. Un adevărat masacru, în care niște tineri, care își doreau să asculte muzică, au plătit cu viața pentru indolența și corupția ce au pus stăpânire pe administrația publică românească.

Reacția tipic românească la acel moment dat a fost mușamalizarea și fuga de răspundere, de la patroni la administratori, la pompieri și până la primar. Cu toții au fugit de asumarea vinovățiilor și iată că sute de părinți, prieteni, iubiți, frați așteaptă de la justiția română o minimă alinare: condamnarea celor responsabili!

Dincolo de aceste așteptări legate de actul de justiție, oamenii își doresc să se simtă în siguranță și speră ca lecția Colectiv să fi schimbat ceva în modul de a face administrație în România.

O spun cu toată răspunderea: doamna ministru Sorina Pintea este la fel de indolentă și ineficientă precum colegul său, ministrul care a refuzat ajutorul extern și astfel a condamnat la moarte zeci de oameni, Nicu Bănicioiu; realitatea este tristă, asistăm la o batjocură fără margini la adresa cetățeanului român, o incompetență ce frizează bunul-simț:

– la trei ani de la dezastrul de la Colectiv, România este fix în același stadiu: nu poate trata marii arși;

– personal am făcut patru adrese, în ultimii doi ani, pentru alocarea fondurilor și dotarea cu aparatură necesară a Clinicii de Chirurgie Plastică din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași, iar răspunsurile se bat cap în cap, se tergiversează lucrurile și nu se alocă bani;

– doar în județele Moldovei au murit patru pacienți, în ultimii doi ani, din cauza arsurilor, clinica din Iași neputând trata arsurile mai mari de 20% din suprafața corpului;

– pacienții din Moldova sunt condamnați efectiv la moarte: nu pot fi tratați la Iași și nu pot fi transferați la București din lipsă de paturi.

Când viața oamenilor este la mijloc, când în pixul unui ministru stă o decizie capitală, nu este loc de bâlbâieli și tergiversări! Fiecare termen asumat de Ministerul Sănătății a fost încălcat și iarăși amânări peste amânări!

În Moldova trebuie să fie un spital care să preia cazurile de mari arși, o unitate care să deservească pacienți la nivel regional, în timp real!

Dincolo de aceste aspecte punctuale ce țin exclusiv de politica Ministerului Sănătății în privința tratării cazurilor de mari arși, putem arunca o scurtă privire și peste statistica infecțiilor nosocomiale din spitalele românești și putem observa și aici cum corupția și nesimțirea distrug vieți. Pe de o parte, furnizorii și spitalele nu au gestionat corect achiziția de substanțe dezinfectante, ceea ce a pus în pericol viața pacienților, dar, totodată, din cauza legislației privind răspunderea personalului medical și a managementului unității medicale, în cazul infecțiilor nosocomiale, numeroase cazuri nu au fost raportate ca fiind dobândite în timpul șederii în unitatea medicală.