Ionuț Marian Stroe

„În România există un profund dezechilibru între puterile statului”

Declarațiile pe care le-a făcut la începutul acestei săptămâni președintele PSD, Liviu Dragnea, reluate și întărite de premierul de formă al României, doamna Viorica Dăncilă, sunt simptomatice pentru o criză mai profundă a parlamentarismului. Liviu Dragnea, recent demis din funcția de președinte al Camerei, s-a declarat plictisit de dezbaterea parlamentară și a decis că legi esențiale precum Codul penal și Codul de procedură penală trebuie modificate rapid, prin ordonanță de urgență a Guvernului.

Nu mă voi referi aici la imoralitatea demersului prin care liderii coaliției de guvernare decid să schimbe legea pentru a se scăpa pe ei înșiși de procesele penale de care sunt vizați. Doresc să atrag atenția asupra faptului că în România parlamentarismul în sine este în criză.

Din păcate, în țara noastră nu mai există o corectă separare a puterilor în stat. Executivul abuzează de puterile sale legislative până în punctul în care întreg Parlamentul a ajuns să fie o simplă anexă a Guvernului. Deși ar trebui să fie, conform art. 61, „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, Parlamentul nostru a capitulat de multă vreme în fața Executivului. Momentele când Guvernul poate legifera sunt puține și clar definite în legea de căpătâi. Textul constituțional este clar și, dacă mai era nevoie, a fost explicat pe larg în mai multe hotărâri ale Curții Constituționale. Chiar și așa, Guvernul român își exercită mult prea des competența de legiferare, „cu nerespectarea cadrului constituțional care o circumstanțiază” – Decizia CCR nr. 1.431/2010.

Instrumentul ordonanței de urgență, creat exclusiv pentru situații de absolută urgență, a devenit, în fapt, principalul instrument legislativ în țara noastră. O consecință directă a acestei situații este și hățișul legislativ în care ne sufocăm.

Nu Constituția și nu legea sunt vinovate pentru criza în care se află parlamentarismul românesc. Clasa politică este de vină, pentru că a tolerat sau a încurajat activ alunecarea treptată către conducerea țării nu prin lege, ci prin dictat. După cum vedem acum, acest lucru a deschis larg calea pentru abuzuri majore, care pun sub semnul întrebării statul de drept în România și chiar apartenența noastră la spațiul valorilor îmbrățișate de democrațiile occidentale.

Cred că se impune ca parlamentarii să își ia mai în serios rolul de reprezentanți ai poporului și să lase în Parlament dezbaterea pe marginea legilor. Este adevărat, dezbaterea parlamentară; este un proces de durată. Dar numai acest tip de dezbatere poate să pună în balanță toate punctele de vedere de la nivelul unei societăți.

Nu ar trebui să căutăm căi pentru a ocoli procedurile parlamentare; ar trebui să abandonăm prostul obicei de a supralegifera. Ar trebui să avem legi puține și dezbătute intens, nu multe și adoptate în mod netransparent, în vreun birou ministerial. Numai așa putem salva democrația românească de la tentația autoritarismului dominat de Executiv și numai așa putem avea cu adevărat o pace socială pe termen lung!