Corneliu Olar

„În România, mistrețul este mai importat ca omul!”

Somnul guvernanților naște monștri. Nu pot să nu constat că, în vreme ce mai marii lideri ai PSD–ALDE se luptă cu statele paralele și vor să mai taie din prerogativele justiției, românul de rând se confruntă cu probleme serioase care nu se află printre prioritățile miniștrilor.

De soarta copiilor nu le pasă, pe angajați îi păcălesc cu salarii mai mari, de creșterea punctului de pensie de la 1 ianuarie au uitat, iar despre truditorii din economie și din agricultură nici nu vor să audă. A venit primăvara, a venit căldura și după aproape un an de discuții și dezbateri încă nu am rezolvat problema lemnului de foc pentru iarna următoare. Oare românul gospodar nu-și face iarna car și vara sanie? La toamnă guvernanții vor da iarăși din umeri neputincioși, iar românii vor tremura de frig.

Astăzi vă aduc la cunoștință o problemă veche, cunoscută de toți, dar la care Guvernul este iarăși fără soluții. Este vorba despre cârdurile de mistreți care vin buluc peste oameni în case, le distrug culturile, le distrug gospodăriile, iar unii localnici chiar au căzut victime ale sălbăticiunilor. La Zlatna, un localnic mai tânăr ca mine a fost ucis chiar în localitate, la el pe stradă, de un mistreț. Cum au răspuns autoritățile? Ca de obicei, dând din umeri.

V-am obișnuit pe toți cu un om politic caracterizat mai degrabă prin fapte. De aceea am transmis ministrului mediului o interpelare, nu să îl anunț asupra problemei, ci să-i furnizez soluții pe care ministerul, de ani de zile, nu vrea să le găsească. Sunt un mare iubitor de animale, motiv pentru care nici nu m-am gândit la soluțiile propuse de localnicii ajunși la disperare. Populația de mistreți, care a crescut foarte puternic, trebuie să fie utilizată în avantajul nostru, nu în dezavantajul celor care locuiesc aproape de păduri. Mistreții în exces pot fi strămutați în parcuri sau pentru popularea zonelor unde nu mai există mistreți. Pot fi chiar și crescuți de fermieri în crescătorii specifice.

Soluții sunt, nu costă mult și putem să reinstaurăm grija cuvenită pentru om, pentru sănătatea sa, pentru integritatea gospodăriei și culturilor sale, iar pe mistreț îl putem duce înapoi în pădure, acolo unde-i este locul. Pentru mine, mistrețul este foarte important, dar omul este și mai important.