Iuliu Nosa

„În Săptămâna Patimilor, Boc face un «cadou» dascălilor și le plafonează salariile”

Am asistat ieri la cea de a șaptea asumare de răspundere a guvernelor conduse de Boc. Totul a început în iunie 2009, când a început șirul asumărilor cu cea pe Codurile civil și penal. Tăvălugul asumărilor a continuat cu cele pe proiectele de acte normative impuse de FMI, dintre care cea mai dureroasă lege pentru care Boc și-a asumat răspunderea a fost cea prin care bugetarii au rămas fără 25% din salarii, iar pensionari, fără 15%. Cei din urmă au avut noroc cu Curtea Constituțională, care i-a scăpat pentru moment de tăierea pensiilor.

A urmat demersul imoral de asumare a răspunderii pe Legea educației, act normativ care a constituit un obiect intens de șantaj al UDMR împotriva PDL.

Înaintea Sfântului Crăciun, Boc a venit cu un alt „cadou”, de parcă nu le-ar fi fost suficiente românilor „cadourile” lui, și a venit în fața noastră, a parlamentarilor României, cu proiectul Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Și, pentru că a început să îi facă plăcere să angajeze răspunderea Guvernului, a continuat și în 2011, când, pe 8 Martie, „cadoul” de Ziua Internațională a Femeii a fost angajarea răspunderii pentru proiectul noului Cod al muncii. Și, fiind convins că românii se simt extraordinar în urma măsurilor impuse de Guvernul condus de el, Boc vine în Săptămâna Patimilor și își mai asumă o dată răspunderea. De această dată, proiectul pentru care se angajează răspunderea Guvernului este cel al legii menite să plafoneze salariile dascălilor: un nou „cadou” de bun creștin, făcut semenilor săi, la bunăstarea cărora se gândește tot timpul, ca un prim-ministru responsabil ce este (sau ar trebui să fie). În acest demers nu este vorba despre nimic reformist, dar ne oferă una dintre cele mai grave mostre de nesimțire și ipocrizie politică dintre cele cunoscute până acum de România.

Revenind la prezent, după ce am enumerat cele șapte asumări se răspundere (vom ajunge să nu le mai putem ține șirul, dacă Boc merge în acest ritm), ne întrebăm dacă Guvernul își asumă răspunderea și pentru consecințele produse în rândul cetățenilor de actele normative promovate prin angajarea răspunderii în fața Parlamentului. Este, din păcate, ușor de constatat ce efect devastator au avut toate aceste legi asupra cetățenilor. Românii sunt disperați, flămânzi, înfricoșați, nesiguri de ziua de mâine. Consecințele asumărilor de răspundere ale lui Boc sunt, indiscutabil, negative. Deci cine răspunde?

Boc nu poate, pentru că el și-a asumat doar răspunderea pe legi, nu poate, nu știe și nu vrea să își asume și consecințele.

Parlamentul, constatând dezastrul provocat de Guvern, ar trebui să îl demită. Dar cum să poată reuși așa ceva, atât timp cât puterea își leagă parlamentarii de bănci în timpul votului pentru moțiunile de cenzură?

După toate aceste „cadouri” ale Guvernului Boc, în minte îți rămâne un singur lucru: „scapă cine poate” de asumări de răspundere, de consecințe, de Guvernul Boc.