Constantin Tudor

„În școlile călărășene nu se mai face învățământ de calitate”

Ziua de 15 septembrie a devenit o zi simbolică pentru învățământul din întreaga țară. Și anul acesta, clopoțelul care a sunat în acea dimineață i-a strâns în jurul școlilor pe elevii nostalgici după vacanța care de-abia s-a încheiat, dar și pe dascălii pregătiți s-o ia de la capăt într-un sistem educațional lipsit de performanță.

Putem spune că din cei 51.000 de elevi călărășeni care au început noul an școlar 2008—2009, doar aproximativ 100 au obținut premii la olimpiadele și concursurile naționale. Această cifră ne-ar putea pune pe gânduri, deoarece relevă o realitate sumbră a zilelor noastre: în școlile călărășene nu se mai face învățământ de calitate. Această prezumție ne-a fost confirmată și de unele studii internaționale ale căror rezultate au demonstrat că elevii români au performanțe sub nivelul mediocru la citire, matematică și la științele exacte (chimie, fizică, biologie, geografie).

Numărul școlilor din județ care au dat elevi performanți este destul de mic, acestea putând fi numărate pe degete: Colegiul Economic, Colegiul Tehnic „Ștefan Bănulescu”, Liceul „Mihai Eminescu”, Colegiul „Barbu Știrbei”, Școala Generală „Nicolae Titulescu” din Călărași, Colegiul „Neagoe Basarab” din Oltenița, Școala cu clasele I—VIII din Oltenița și cam atât. Puțini elevi din mediul rural s-au încumetat să se înscrie în competițiile școlare naționale. Este clar, interesul pentru școală scade din an în an, iar cauzele care au dus la această situație sunt multiple.

Nivelul de trai scăzut al elevilor din mediul rural, dar și al majorității celor din mediul urban poate fi considerat o cauză importantă. Lipsa banilor nu permite elevilor procurarea unor manuale care să le asigure o bună pregătire în afara orelor de clasă. „Educație fără bani nu se poate face” — este o expresie pe care am auzit-o de la un profesor cu mulți ani de experiență în spate. Programele școlare destul de încărcate și metodele învechite de predare la clasă duc, de asemenea, la scăderea interesului din partea elevilor pentru învățare. Din comoditate, dar și din lipsa materialelor didactice moderne, profesorii nu folosesc metode de predare interactive, pentru captarea atenției elevilor. Dar ce motivație mai au profesorii în ridicarea nivelului educațional al elevilor, când retribuțiile lor sunt derizorii?

Mult-trâmbițata reformă din învățământ întârzie să apară, și astfel sistemul educațional cunoaște un regres continuu, care face ca performanța din educație să devină un țel din ce în ce mai greu de atins. Astfel, elevilor și dascălilor nu le rămâne decât speranța că sistemul de învățământ va cunoaște o reală îmbunătățire prin aplicarea unei noi legi a învățământului, coerentă și adaptată la cerințele societății de astăzi.

## �

„Semn al sărăciei în care trăiesc persoanele vârstnice din județul Călărași: 829 de pensionari au restanțe la Casa de Ajutor Reciproc”