Grațiela Leocadia Gavrilescu

În ședința Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaților, domnul Cristian Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a recunoscut faptul că așa-zisa măsură de reformă a sistemului sanitar, transformarea unor spitale și preventorii TBC în aziluri de bătrâni, nu este nici inspirată și nici indicată din punct de vedere sanitar.

Eu aș adăuga că o astfel de măsură nu se justifică din niciun punct de vedere și că este pur și simplu încă una dintre multele reacții în poziție de drepți pe care Executivul le ia ori de câte ori Zeus emite edicte la Cotroceni.

Singura diferență este că, în situația de față, mâna folosită să scoată castanele din foc este una UDMR-istă, probabil la troc cu cine știe ce altă cerință discutabilă, întru păstrarea „unității” și a „echilibrului” coaliției, atât de precare.

Ca de obicei, fără un studiu de impact prealabil, Guvernul Boc și-a pus iarăși „coasa” în funcțiune și face singurul lucru la care se pricepe: taie! Spitale, locuri de muncă, șanse la viață...

Nu folosesc vorbe mari.

Un exemplu se află chiar în colegiul meu: Spitalul TBC din Florești, unitate trecută în administrarea Consiliului local, care, prin străduință și competență, a reușit ce nu a reușit Guvernul portocaliu: să îl aducă pe linia de plutire din punct de vedere financiar și să îi dea o față acceptabilă, din respect pentru bolnavii care vin aici din trei județe.

Astfel, astăzi, spitalul nu are datorii și este ocupat în totalitate, și pot să vă spun – pentru că am stat de vorbă nu o singură dată cu ei! – că pacienții sunt mulțumiți atât de condițiile hoteliere, cât și de cele de tratament, având numai cuvinte de laudă la adresa medicilor și a celorlalți angajați.

Să schimbi, în plină criză, destinația unei unități sanitare cu asemenea performanțe și cu o asemenea adresabilitate nu înseamnă să faci reformă, ci că ai tu însuți, decidentul, unele probleme de sănătate, care nu la Florești se pot trata!

Eu nu sunt medic, dar de trei ani fac parte din Comisia pentru sănătate a Camerei și am o strânsă legătură cu medicii și personalul sanitar din colegiul meu și din județul Prahova.

M-am informat și am aflat că unul dintre principalii factori favorizanți pentru transmiterea TBC este sărăcia.

Mă întreb și vă întreb: cum poate Guvernul Boc să desființeze spitale TBC, când, în România, gradul de sărăcie este în creștere accentuată?

Cum își permite un vremelnic guvern să instituie măsuri care dau peste cap norme europene de desființare/reabilitare a unităților sanitare de risc, dar și programe naționale cum este cel de prevenire și tratare a TBC-ului?

Cât de rupți de realitate sunt decidenții politici dacă nu știu ce documentație și cât timp ar presupune punerea în operă a aberațiilor lor?

Și ce înțeleg ei, oare, prin relocarea personalului? Cumva deportarea în alt județ, unde spitalul TBC a scăpat de coasa Bocului?