Vasile Popeangă

## „În sfârșit!”

A venit vremea ca, în sfârșit, să vadă și această țară că mai există români ce refuză să se închine cu obstinație diverselor Înalte Porți! Au început să mijească și pe meleagurile noastre zorii verticalității noastre ca popor, lucru ce i-ar umple de mândrie pe iluștrii noștri înaintași!

În sfârșit, înalți oficiali ai statului român au ajuns la concluzia că, dacă, din multiple și diverse interese, cu toate că îndeplinim criteriile, nu suntem doriți încă în Spațiul Schengen, întrucât a mai rămas câte ceva de furat p-aici, trebuie să ne vedem de problemele noastre, că sunt destule, și să nu mai permitem altora să ne manipuleze, văzând cu câtă ardoare ne dorim... ce? Un fleac, până la urmă, fără de care putem trăi în continuare, că nu ne dă nimeni afară din lume dacă nu aparținem Spațiului Schengen. Căci, dacă ți se inoculează, prin tehnici de marketing, dorința arzătoare de... ceva, apoi te poartă toți cei interesați ca pe măgarul plimbat cu morcovul legat de băț: te vei duce în ce direcție vrea cel care ține bățul, dar nu vei ajunge niciodată la morcov...

În sfârșit, atât Victor Ponta, cât și Crin Antonescu au înțeles cum stau treburile și nu mai insistă într-o direcție care ne aduce mai mult pagubă decât câștig! Am dorit să ajungem cu orice preț în Europa! Am uitat cât ne-a costat asta? Ce nu am vândut pe doi lei, am pus singuri pe butuci, la „indicațiile prețioase” venite de peste granițe, invocându-se stupizenia că „statul e cel mai post administrator”. Păi, cine este statul, cine este administrația, nu tot noi suntem? Adică recunoaștem că suntem proști? Păi, atunci, cine zice asta, să lase locul altor români mai deștepți, mai competenți – nu-i nicio supărare, atâta vreme cât țării îi este astfel mai bine! Consecința? Când au venit vremurile de criză, toți au plecat cu banii noștri în țările lor, iar noi am rămas de fraieri, că am ascultat de vocile de sirenă ale altora, nu de interesele noastre...

Când criza a slăbit hățurile, s-a revenit la jaf – să nu uităm, de exemplu, privilegiile sistemului bancar, devenit o castă-n sine, și de presiunile infernale care se fac pentru menținerea și chiar sporirea privilegiilor lor, în detrimentul cetățeanului și al economiei românești. Ce nu-și permit să facă la ele acasă, băncile străine fac în România și mai vor și protecție pentru matrapazlâcuri! Să ne uităm câte bănci mai sunt românești și vom vedea cine mai are interese și în favoarea țării acesteia. Cu alte cuvinte, se fac presiuni ca să ne punem singuri lațul de gât, iar noi doar trebuie să stăm ca mieii la tăiere; singurul nostru motiv de a exista este acela de a fi robii altora. Căci acum războaiele nu se mai duc cu pușca și pe tancuri, ci cu băncile, cu organismele de rating...

Nu mai poți să fii patriot în țara ta, că întotdeauna se găsește ori un trădător de neam, ori un fariseu, ori un laș sau, pur și simplu, un biet imbecil care nu știe ce-i de capul lui și apleacă ușor urechea la trădare, care să te acuze de naționalism, de parcă a-ți iubi națiunea e ceva mai rău decât fascismul portocaliu! Întotdeauna când vrei să aperi interesele țării tale, se găsesc guralivi care să te acuze, cu alte cuvinte, că vrei să-ți fie bine acasă la tine, că vrei să fii liber, că vrei să nu-ți mai vezi copiii spălători de vase prin cele străinătățuri. După ce că nu mai vezi, în unele țări, băștinași care să spele vase la bodegi ori să măture străzile, mai fac și nazuri și se vaită că le iei locurile de muncă, deși vorbim despre locuri de muncă unde nu se mai înghesuie localnicii nici cu pistolul la tâmplă! Și vorbim despre țări în care, de exemplu, în construcții, unui muncitor străin i se dă maximum jumătate din salariul plătit unui cetățean al statului respectiv, uneori pentru o muncă dublă ca volum ori ca greutate. Vorbim despre țări ce strigă-n toate direcțiile că sunt campioane ale democrației și drepturilor omului, dar, când e să le vezi și aplicând ce clamează, ba afli că arestează ilegal cetățenii străini aflați pe teritoriul lor, ba fac, în practică, discriminări de toate tipurile – de sex, de rasă, de vârstă, de naționalitate...