Viorel Riceard Badea

În toată această perioadă, perioadă care a început acum vreo doi ani și ceva, observăm că aceste comunități române, care trăiesc pretutindeni, se confruntă cu probleme din ce în ce mai mari.

De fiecare dată – și spun acest lucru pentru că sunt alături de românii de pretutindeni de vreo 12 ani –, de fiecare dată când am pus această probleme s-a considerat a fi o poezie. Ne dăm seama acum cu toții că asta nu este o poezie, ne dăm seama acum cu toții că indiferența noastră, o oamenilor politici din ultimele decenii, i-a marcat pe românii care, cu sau fără voia lor, s-au aflat în alte spații, și eu cred că a venit în sfârșit momentul să avem o nouă abordare vizavi de comunitățile române din lume.

Vedem ce se întâmplă în Italia, am văzut ce era să se întâmple în Elveția, vedem ce este în Basarabia, vedem cum sunt tratați românii din Bucovina de Nord sau din sudul Basarabiei, din cele trei județe. De asemenea, vedem ce se întâmplă cu românii din Valea Timocului sau din Timocul bulgăresc.

Cred că este cazul să avem o nouă privire și să refacem strategiile pe care, până acum, mulți dintre noi nu le-au înțeles vizavi de românii de pretutindeni.

De aceea, fac un apel la dumneavoastră să tratăm cu maximă prioritate starea comunităților române din lume și să nu-i mai considerăm ca pe niște copii pentru care noi suntem obligați să plătim o pensie alimentară.

Vă mulțumesc și sper ca această perioadă să fie pentru noi toți un nou început.

Vă mulțumesc.