Filip Georgescu

În ultimele zile, mulți alegători m-au întrebat nedumeriți de ce autoritățile statului manifestă atâta interes pentru bârfa politică, dar ocolesc, în mod surprinzător, soluționarea gravelor consecințe ale crizei economice care se manifestă cu o tot mai mare virulență. Deși de la alegerile prezidențiale au trecut mai bine de două luni, câștigătorii acestui scrutin, șocați probabil de ecoul negativ pe care frauda electorală l-a avut nu numai în țară, ci și peste hotare, încearcă și astăzi, prin diverse mijloace ridicole, să atenueze acest impact defavorabil. Este o practică binecunoscută, cultivată stăruitor de liderii PD-L, aceea de a provoca false incidente sau scandaluri ori de câte ori se confruntă cu probleme politice, economice și sociale spinoase, pe care nu le pot soluționa în cadrul programului de guvernare.

Acum două săptămâni a fost aruncată în gura presei acea „flacără violetă”, o nouă diversiune cu ajutorul căreia așazisul parapsiholog Aleodor Manolea l-ar fi stigmatizat pe Mircea Geoană, făcându-l să piardă alegerile. Că este vorba de o manevră ieftină, menită să acopere o șarlatanie de proporții – votul multiplu practicat în secțiile speciale –, nu mai încape nicio îndoială. Dacă „protectorul” președintelui Băsescu ar fi putut să-i adoarmă atât de ușor pe contracandidați, precum și pe alegători, cu siguranță că ar fi candidat el însuși la fotoliul de șef al statului și firește că l-ar fi câștigat. Liderii PD-L știau însă că frauda este mai tare ca magia, ca atare, de cea dintâi s-au folosit în ziua alegerilor, ca de un passepartout în stare să răstoarne rezultatul real al scrutinului, iar pe cea de a doua o vântură azi ca pe o glumă proastă, după ce s-au văzut cu sacii de voturi în caleașca prezidențială.

Cam în același timp cu flacăra violetă care ardea de la un capăt la altul al țării, președintele Băsescu a recurs la o nouă stratagemă care viza estomparea fraudei electorale săvârșită în cadrul ambasadelor noastre din principalele țări ale lumii. După ce și-a asigurat victoria în alegerile din noiembrie-decembrie, cu aportul decisiv al ambasadorilor pe care nimeni nu i-a controlat pentru rezultatele raportate, președintele Băsescu propune acum votul prin corespondență pentru românii aflați peste

hotare. De ce n-a inițiat Domnia Sa un asemenea demers electoral înaintea recentului scrutin prezidențial? Întrebarea este, desigur, retorică. Dacă la 6 decembrie s-ar fi votat prin corespondență, cu siguranță că azi am fi avut un alt președinte. Traian Băsescu face astăzi o asemenea propunere fiindcă votul românilor aflați peste hotare din 2014 nu-l va mai interesa deloc, întrucât nu mai poate candida la un al treilea mandat.

Pe de altă parte, având impresia că n-au profitat din plin de pe urma votului uninominal, liderii PD-L încearcă acum să modifice acest sistem electoral mafiot, cerând vot uninominal majoritar, în două tururi de scrutin, pentru a se înlătura anomalia accederii în Parlament a candidaților plasați pe locurile doi și trei după numărarea voturilor. Însă nu dorința de echitate îi dă afară din casă pe democrat-liberali, ci invidia că, prin actualul sistem de vot uninominal într-un singur tur, PNL a obținut în plus, la ultimele alegeri parlamentare, nu mai puțin de 40 de mandate de senatori și deputați.