Becsek-Garda Dezső Kálmán

În ultimii 18 ani, România a devenit un imens gater. Defrișarea unor zone întregi este în strânsă legătură cu retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră. Funcționarii publici și reprezentanții instituțiilor silvice din comisiile locale retrocedează terenurile forestiere condiționând vânzarea lor unor agenți economici apropiați, la prețuri stabilite de ei.

Astfel, proprietarii de drept sunt nevoiți să-și vândă la prețuri de nimic pădurea pentru care strămoșii lor au trudit timp de decenii. Alteori sunt puse terțe persoane în posesia unor păduri, cu condiția ca ei să fie de acord cu defrișarea codrului printr-o vânzare formală, la prețuri stabilite de cei care au împroprietărit.

Cazul cel mai concret îl reprezintă împroprietărirea a 15 persoane fizice din pădurea Composesoratului Gheorgheni. Aceste păduri au fost retrocedate în vara anului 2005, când Legea nr. 247/2006 era în vigoare.

În continuare, vă voi prezenta situația particulară a fiecărei persoane împroprietărite, ca să dovedesc abuzurile unor persoane cu atribuții importante în comisia locală de fond funciar.

Moștenitoarea domnului Márton Ferenc, Márton Elisabeta, având dosarul nr. 1621, prin care a fost pusă în posesie în postata Lóhavas-Meggyes din pădurea care trebuia retrocedată Composesoratului Gheorgheni cu 5 hectare. Titlul de proprietate era eliberat la data de 19.07.2005, când Legea nr. 247/2005 era în vigoare. Comisia județeană nu avea dreptul să pună în proprietate pe un alt amplasament pe moștenitoarea Márton Elisabeta, când ultima lege de împroprietărire cerea respectarea vechiului amplasament.

Pădurea lui Balla Erzsébet, pe care a primit-o ca moștenitor după Lukács Mihály, în mărime de 3,75 hectare, din pădurea Composesoratului Gheorgheni, se pare că este o retrocedare ilegală, pentru că și acest titlu de proprietate a fost eliberat la data de 19.07.2005, când Legea nr. 247/2005 trebuia respectată. Mai mult chiar, pădurea originară a lui Lukács Mihály există și în prezent, ca un teren cu vegetație forestieră, cu care nimeni n-a fost împroprietărit.

Irimia Erzsébet și László Irma, moștenitorii lui Lukács Irma, au primit titlul de proprietate la data de 28.02.2005, cu o pădure în mărime de 1,88 hectare, însă validarea a avut loc după trei luni, la data de 30.05.2005. Punerea în posesie din 2005 nu este datată. Vechiul amplasament, după adeverință, era postata Oláhbükk, iar în dosar există o altă Carte funciară cu postata Várbükk. Pe această carte funciară există o ștampilă și o semnătură din partea unui funcționar al Ocolului Silvic de Stat Gheorgheni. Ambele acte doveditoare arată că cel împroprietărit din pădurea composesoratului avea fâneață. Ștampila Ocolului Silvic de Stat ar avea valoare dacă proprietarului i s-ar fi retrocedat teritoriul pe vechiul amplasament. Mai mult chiar, reprezentantul ocolului a identificat în mod greșit vechiul amplasament, pe parcela 5 C, al cărui proprietar a fost și este Madaras Mártonné și unde există o mică pepinieră, în jur de 8—10 ani, dar majoritatea acestui teren este fâneață.