În urmă cu câteva luni am lansat o petiție în care am solicitat autorităților locale să mă susțină în demersul întreprins pentru construirea unui centru cultural pentru cartierele colegiului pe care îl reprezint în cadrul Parlamentului, în speță Colegiul nr. 11 Ploiești-Vest.
Argumentând că infrastructura pentru desfășurarea activităților cultural-educative din colegiul meu lipsește cu desăvârșire și reprezintă o nevoie reală pentru zecile de mii de cetățeni ai cartierelor din această zonă a municipiului Ploiești, am solicitat susținerea consilierilor locali pentru alocarea sumelor de bani necesare din bugetul local pentru dezvoltarea unei investiții în această parte a municipiului. Cu o astfel de investiție am fi reușit, așa cum am susținut la momentul respectiv, să „facem cetățenii să se simtă parte din civilizația secolului nostru”.
Anterior înaintării acestei propuneri către consiliul local, am avut mai multe luări de poziție cu privire la situația cinematografului Modern din Ploiești, spațiu ce corespunde în totalitate exigențelor unui astfel de proiect. Situația de degradare a cinematografului Modern a fost observată de cetățenii din colegiul meu și m-a determinat să înaintez o adresă către RADEF–RomâniaFilm, prin care am solicitat
explicații cu privire la situația cinematografului din colegiul pe care îl reprezint. Răspunsul instituției a fost că spațiul este momentan închiriat unui investitor privat, contractul incluzând o clauză ce obligă chiriașul la salubrizarea spațiului și la folosirea acestuia pentru alimentație publică. Cu toate că aceste obligații sunt clar stipulate în contractul încheiat între RADEF și investitor, acesta din urmă nu și-a îndeplinit nici până în acest moment obligațiile contractuale. Mai mult decât atât, acesta a subînchiriat spațiul, astfel că la începutul acestui an în incinta fostului cinematograf funcționau o farmacie, o sală de jocuri de noroc și o casă de amanet.
Ulterior acestui demers, la începutul lunii februarie am adresat o interpelare Ministerului Culturii, prin care am prezentat aceste fapte și am cerut o poziție oficială a instituției, interpelare rămasă fără răspuns.
Cu toate că echipa mea a reușit să strângă un număr mare de semnături pentru construirea acestui centru cultural în incinta fostului cinematograf Modern, acum aflat în ruină, autoritățile locale mi-au adus la cunoștință faptul că administratorul de drept al cinematografului, RADEF–RomâniaFilm, ar dori să transforme fostul cinematograf într-un hipermarket. Deși nu contest faptul că posibilele locuri de muncă ce ar putea fi create de acest spațiu comercial ar reprezenta un bonus pentru zonă, utilitatea unui alt hipermarket este discutabilă, existând în imediata vecinătate o piață unde micii antreprenori își câștigă traiul de zi cu zi.
În aceste condiții, cu tot respectul cuvenit companiilor multinaționale ce investesc sume impresionante în România, sunt de părere că este cazul să punem înainte de orice cultura, educația și dezvoltarea personală a cetățenilor.
„Necesitatea implementării unui sistem educațional cu accent pe descoperirea capacităților și înclinațiilor tinerilor”
De-a lungul anilor, după 1990, s-a pus accentul tot mai mult pe necesitatea studiilor superioare, pentru a prezenta competitivitate pe piața muncii în România. Astfel, de la an la an, școlile profesionale au început să se afle tot mai puțin între preferințele tinerilor, fie că vorbim de absolvenții claselor gimnaziale, fie de absolvenții de liceu.
Cu toate acestea, potrivit unui studiu realizat recent, unul din doi tineri ar alege o meserie care presupune mai mult efort fizic, dar pe care să o învețe rapid și care să îi ofere posibilitatea să lucreze oriunde în Europa și să îi garanteze câștiguri imediate.
Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă pentru mulți tineri posibilitatea de a-și găsi, cu forme legale, un loc de muncă stabil și mult mai bine plătit în oricare din celelalte state membre. Acesta este poate și principalul motiv pentru care tinerii se îndreaptă, din nou, către meserii ca șofer, mecanic ori electrician.
Din păcate, sistemul educațional din țara noastră nu mai pune de mult timp accentul pe instruirea tinerilor în aceste domenii. Consider că cea mai potrivită cale de a sprijini dezvoltarea societății pe care ne-o dorim și pe care o merităm, noi și cetățenii pe care îi reprezentăm, este implementarea unui sistem educațional care să pună accentul pe descoperirea capacităților și ghidarea tinerilor, încă din primii ani de școală, către meseria potrivită fiecăruia.
Cred cu tărie că, atâta vreme cât ne vom arăta în mod concret interesul pentru dezvoltarea României, vom putea susține și implementa proiecte menite să aducă în atenția tinerilor învățământul profesional și toate beneficiile acestuia, prin programe dezvoltate în parteneriat cu sectorul privat și
printr-o informare corectă și completă cu privire la ofertele educaționale din acest sistem.
*
„Muzeul Național al Literaturii Române are nevoie de un nou sediu”
La numai câteva zile după succesul pe care campania de promovare a metodelor de combatere a sclerozei laterale multiple, renumitul „ALS Ice Bucket Challenge”, l-a avut în lume, dar și în România, am observat cu mare plăcere că pe rețelele de socializare a apărut un nou trend printre tinerii români: numirea a 10 cărți pe care aceștia le-au citit și care i-au influențat deosebit în formarea lor, urmată de provocarea adresată prietenilor de a numi cele 10 cărți care i-au impresionat.
Faptul că tinerii români își mai fac timp să citească nu poate fi decât un lucru îmbucurător. În același timp însă, „Leapșa celor 10 cărți” mi-a adus aminte de nefericitul episod prin care a trecut recent Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR), care din 8 august a rămas fără sediu. Astfel, de aproximativ o lună, cele mai importante fonduri de literatură ale României, peste 300.000 de manuscrise a căror valoare ca artefacte este de peste un miliard de euro, dar ce au o valoare culturală și istorică inestimabilă, sunt stocate într-unul dintre depozitele Casei Presei Libere.
Potrivit reprezentanților muzeului, MNLR a avut aproape 15.000 de vizitatori anul trecut, 10% din aceștia fiind străini. De asemenea, aproximativ 60% din vizitatorii muzeului, ce se afla până de curând în Casa Scarlat-Kretzulescu din bulevardul Dacia, erau copii și tineri cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani, ce vizitau muzeul în cadrul numeroaselor programe școlare prin care li se facilita accesul la manuscrisele originale ale unor adevărate capodopere ale literaturii române, la corespondențele scriitorilor, dar și la obiecte personale de preț ale acestora, cum erau jobenul, papionul și fularul lui Liviu Rebreanu.
Din păcate, deși autoritățile știau de 10 ani de retrocedarea clădirii ce constituia sediul acestui muzeu către proprietarii inițiali, indiferența acestora a făcut să nu se caute nicio soluție pentru momentul când muzeul ar fi fost mutat. Astfel, acum, cea mai importantă colecție a literaturii române este aruncată într-o camera obscură, departe de atenția pe care o merită.
Mi-aș dori ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să se facă eforturi pentru găsirea unui nou sediu al Muzeului Național al Literaturii Române și îmi este greu să cred că acest obiectiv este unul irealizabil.
*
„Un plan național de combatere a obezității – o prioritate” Conform statisticilor, 3,5 milioane de români suferă de obezitate, dintre aceștia doar 10% merg la un control medical și doar 1% sunt incluși într-un program național de educație împotriva obezității.
Obezitatea reprezintă un factor de risc major în aproximativ 75% din bolile contemporane. Potrivit specialiștilor – nutriționiști, psihologi, dietologi –, principalele cauze ale acestei boli sunt alimentația nesănătoasă, stresul și sedentarismul.
Programe de prevenție și combatere a acestei afecțiuni se desfășoară de ani buni în Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. În combaterea acestei boli, implicarea mass-mediei s-a dovedit a fi foarte importantă, exemplu fiind emisiunile care se ocupă special cu prevenția sau ajutorarea persoanelor care suferă de acest tip de tulburare. Totodată, sistemele de asigurări din aceste țări permit pacienților
să beneficieze, fără costuri suplimentare, de programe de susținere și tratament organizate de Ministerul Sănătății, în cadrul cărora beneficiază de ajutorul unor echipe formate din medici și psihologi specializați în problemele ce privesc obezitatea.
În opinia mea, ținând cont de numărul mare de români care suferă de această afecțiune, ar trebui considerată o prioritate elaborarea unui plan național de combatere a obezității, urmând modelul celor americane sau britanice, printr-un parteneriat între stat, specialiști și mass-media.
Programele recent implementate de Ministerul Educației, care au ca scop prevenția obezității infantile, nu au avut rezultatele scontate, întrucât nu au beneficiat de o mediatizare potrivită și nici de implicarea prea mare a instituțiilor statului. Crearea unui parteneriat interinstituțional între Ministerul Educației și cel al Sănătății ar fi foarte benefică pentru combaterea și prevenirea obezității.
Acesta ar crea premisele unui mediu specializat și adecvat, al cărui scop ar fi educarea copiilor încă de la vârste fragede în sensul consumului sănătos și echilibrat de nutriție și al respectării unui program riguros al meselor zilnice. Totodată, trebuie creat un program eficient de educație fizică și sport, care să asigure tinerilor premisele pentru a face mișcare astfel încât să combatem sedentarismul. De asemenea, programul va trebui să aducă în fața celor ce suferă de această tulburare specialiști psihologi care să îi ajute să scape de stresul acumulat, care, la rândul său, reprezintă o cauză a obezității.
Consider că sănătatea copiilor noștri și a cetățenilor români este o prioritate, iar instituțiile specializate ar trebui să ia în considerare cât mai urgent elaborarea unui plan național de combatere a obezității, pentru a ne asigura un viitor frumos și sănătos.
*
„Este nevoie de elaborarea unei strategii pentru tineri” Valorificarea potențialului tinerilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru actuala clasă conducătoare din România. Reprezentând una dintre categoriile cele mai defavorizate de condițiile actuale din țară, tinerii trebuie ajutați și ghidați, dacă dorim ca aceștia să rămână în țară și să se regăsească în societatea românească. De asemenea, tinerii reprezintă viitorul acestei țări și instituțiile statului trebuie să gândească strategii ce ar trebui aplicate nu numai în prezent, ci și pe viitor, pentru a aduce o plusvaloare României pe timp îndelungat.
În acest sens, solicit pe această cale consiliilor locale, atât din municipiul Ploiești, pe care îl reprezint în Parlamentul României, cât și tuturor autorităților locale din țară, să elaboreze o strategie pentru tineri, aplicabilă la nivel local, având ca obiectiv oferirea serviciilor adaptate tinerilor, atât prin semnalarea problemelor identificate de aceștia, cât și prin susținerea unor idei care să rezolve aceste neconcordanțe. În același timp, strategia va viza crearea unor parteneriate cu organizațiile comunitare.
De asemenea, recomand înființarea unei direcții pentru servicii oferite tinerilor. Scopul direcției pentru servicii oferite tinerilor va fi să identifice nevoile și interesele tinerilor și să reacționeze într-un mod adecvat și eficient, în parteneriat cu aceștia, dar și de a furniza programe și inițiative utilizând metode strategice care sunt derulate pe baza unor studii și a unor metode de consolidare a valorilor în vederea dezvoltării populației tinere. Tipurile cele mai comune de servicii furnizate tinerilor vor fi programele de evoluție personală, calificarea și specializarea pe diferite domenii, pentru
a înlesni intrarea lor pe piața muncii, dar și activități de dezvoltare a comunității.
Pe lângă aceste servicii, consider oportună lansarea, concomitent cu direcția pentru servicii oferite tinerilor, a programului „Oportunități de implicare pentru tineri în vederea dezvoltării aptitudinilor de leadership”, ce le va oferi acestora șansa de a se implica activ în structurile operaționale sau de conducere ale unor grupuri sau organizații de tineret.
Obiectivul major al programelor de dezvoltare pentru tineret este acela de a oferi experiențe de viață, oportunități de recreere, evoluție în plan personal și consolidarea sentimentului de încredere în forțele proprii, dar și oportunități de a stabili relații noi cu ceilalți tineri din comunitate.
Sper ca toate aceste măsuri la care am lucrat să fie luate în considerare de către autoritățile locale și să fie implementate cât mai repede, pentru că tinerii români au nevoie să știe că statul român le oferă oportunitățile necesare pentru a reuși în viață, în România.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Paul Dumbrăvanu · 23 septembrie 2014 · monitorul.ai