Traian Dobrinescu

Înainte de a trece la tema propriu-zisă, nu pot să nu spun un lucru: ascultându-l pe domnul Popa, mi-am dat seama că limba română este o iapă nărăvașă care nu poate fi călărită de oricine.

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Înainte să fac parte din această instituție, care reprezintă, în mod indubitabil, voința poporului român, am crezut că aici voi găsi conștiința superioară a națiunii. Constat însă că tot aici s-a cuibărit ipocrizia fără margini, ridicată la rang de virtute.

Moțiunea Oltchim, scrisă în cel mai ilustru limbaj politicianist de către reprezentanții Partidului Democrat, m-a făcut să redefinesc omul politic, care se exprimă diferit în funcție de poziția pe care o ocupă. Opoziția nu te face mai înțelept, ci doar mai virulent. Zice moțiunea depusă de PD, chiar de la începutul ei: „Nu există români mai batjocoriți și mai umiliți în cele aproape zece luni de guvernare USL” sau, citez din nou: „Toată incompetența, toată demagogia, toată neglijența și tot cinismul USL sunt perfect ilustrate de involuția gravă a acestui important combinat”, este vorba de Oltchim.

Cei care până acum zece luni treceau cu buldozerele voinței lor politice peste voința unei națiuni, pauperizând-o, umilind-o, caricaturizând-o, vorbesc acum despre români batjocoriți și umiliți.

Cum se poate, stimați colegi, ca, după patru ani de succesive și dezastruoase guvernări, să vii acum și să invoci starea națiunii, când tu ai fost la originea tuturor relelor?! Nu curaj îți trebuie, ci cinism.

Trebuie să fii cinic și amnezic, în egală măsură, să nu-ți amintești că tocmai colegul tău de partid, pe care l-au citit și alții, domnul Boureanu, a penetrat viril și pofticios întreprinderea în cauză.

Succesivele guvernări PD-iste au avut, timp de patru ani, toate pârghiile la dispoziție ca subiectul Oltchim să nu se mai discute azi.

Ca cetățean al Râmnicului, am fost martor al acestui spectacol, parte socială a vieții de zi cu zi a județului pe care îl reprezint aici și acum. De-a lungul celor patru ani, la Râmnicu Vâlcea au venit personaje celebre ale vremii: Emil Boc, Adriean Videanu, Vasile Blaga, Elena Udrea, Traian Băsescu în persoană, cerând pământ și apă și voturi pe deasupra. Toți au glăsuit Oltchimului, au promis și au primit voturile. Apoi, au plecat.

Domnul primar de atunci, unul dintre semnatarii moțiunii, deputat redistribuit, domnul Romeo Rădulescu, știe foarte bine ce și despre ce vorbesc. De fapt, cu fiecare vizită, se amorsa o bombă cu efect întârziat.

Semnatarii moțiunii și alții asemenea lor au asimilat foarte bine din istorie filozofia pământului pârjolit și a fântânilor otrăvite.

## Doamnelor și domnilor,

Moțiunea lovește ca o anatemă medievală, dar devoalează, în același timp, și adevăruri nerostite.

Zice moțiunea: „Dacă în 2007 cheltuielile Oltchim cu dobânzile erau de 51 de milioane de lei, în 2011 au ajuns la 105 milioane lei.”