Ioan Balan

„Inamicii bugetului de stat!”

În ultimii ani de zile am înțeles cu toții că bugetul unui stat are o multitudine de inamici interni și externi care cu o intensitate diferită îi amenință echilibrul și determină îndatorarea unui popor, chiar și pe mai multe generații.

Inamicii externi i-am văzut cel mai bine în perioada abia trecută, 2008–2010, atunci când șocul imobiliar american s-a repercutat și asupra economiei României, determinând contracția activităților economice, creșterea șomajului, restrângerea consumului și scăderea încasărilor la bugetul de stat. Influența factorilor externi poate fi cu greu evitată dacă stabilitatea și predictibilitatea internă nu este consolidată.

Din nefericire, statele emergente, precum România, nu trebuie să lupte numai cu factorii externi, ci și cu cei interni care, în multe situații, se dovedesc mult mai puternici decât cei externi.

Când spun acest lucru mă gândesc în primul rând la oamenii politici care, sub impulsul obiectivelor electorale, pot lua decizii care să afecteze pe termen lung stabilitatea macroeconomică a unei țări.

De asemenea, un alt inamic redutabil îl reprezintă fenomenul evaziunii fiscale, fenomen specific țărilor insuficient dezvoltate, în care sancțiunile justiției asupra celor care nu doresc să plătească taxele, fie sunt prea blânde, fie nu sunt niciodată aplicate. Și în acest caz vorbim de peste 10% din avuția produsă de o națiune care rămâne în afara sferei de acțiune a guvernului.

Un alt dușman de moarte al bugetului statal ia forma ineficienței cheltuirii banilor publici, fenomen reflectat în costuri supraevaluate pentru fiecare bun achiziționat sau lucrare publică efectuată. Pentru acest motiv adoptarea de urgență a standardelor de cost trebuie să devină o prioritate.

Nu în ultimul rând, și poate la fel de periculoasă, este practica neunitară din sistemul judiciar românesc și unele decizii bugetare pe care unele instanțe le iau, punând în dificultate însăși macrostabilitatea economică a țării. Aici nu pot să nu mă gândesc la decizii neunitare în materia câștigării retroactive a drepturilor salariale pentru unele categorii socioprofesionale și mai ales despăgubirile aferente unor culpe ale unor agenți economici privați sau de stat.

Ceea ce pot spune cu siguranță este că deciziile asupra dimensiunii, structurii și modalităților de alocare bugetară trebuie să rămână exclusiv atributul guvernului, oricare ar fi acesta.

De asemenea, deși pare o problemă extrem de tehnică, problema bugetară afectează viața noastră, a tuturor, standardul nostru de viață, iar de acum înainte echitatea intergenerațională trebuie să fie adusă în prim-plan.