Dumitru Oprea

Încă de la început, n-am să fac notă discordantă față de propunerea Grupului PNL, dar, ca om de școală, vin și încep cu zicerea lui Ghica: „Școală dragă, în tine mi-e nădejdea.” Unde mai este școala de administrație publică, în condițiile acestea? Licență, master, doctorat, postdoctorat? Studenții nu mai vin la administrație publică fiindcă sistemul celălalt confiscă și educația, iar la noi, pentru promovarea unui lector... întrebați-i pe cei care încearcă să obțină un astfel de statut ce condiții trebuie să îndeplinească, și de articole ISI, dar și de cercetare, și de directori de granturi și, în felul acesta, la vremuri noi, tot noi.

În condițiile în care institutul devine o structură care se dovedește a fi total independentă, păi, normal... probabil că de aici o să urmeze și sistemul de abonament continuu.

Ce s-a înțeles greșit? Ministerul Finanțelor avea bani pentru formare profesională, nu pentru a forma profesional, iar banii care erau dați pe fonduri europene ar fi trebuit să fie dați oamenilor, care să vină în școlile existente.

Încă o dată: licență, master, doctorat și postdoctorat. Ce se mai întâmplă cu învățământul în cazul acesta? Probabil că și noi trebuie să facem un institut special pentru angajări de alt gen, pentru că școala este anulată printr-o astfel de formulă.

Dar, dacă luările de cuvânt de până acum sunt foarte serioase, și eu le consider foarte serioase, hai să încercăm să mutăm grila de evaluare a cadrelor didactice și acolo, și atunci ar fi un fel de compromis.