Eleonora Carmen Hărău

„Încă un pas pe care îl facem alături de președintele Klaus Iohannis”

S-a ocupat ieri, prin votul Parlamentului României, postul de director al SRI, una dintre cele mai importante funcții ale statului de drept. Din 513 parlamentari prezenți, au votat pentru candidatul Eduard Hellvig 498 de parlamentari, ceea ce reprezintă o majoritate nu foarte des întâlnită la votul din Parlamentul României.

A contat, fără niciun dubiu, personalitatea politică echilibrată, onestă, înclinată spre dialog a candidatului Eduard Hellvig, dar a fost, totodată, un nou succes al președintelui Klaus Iohannis și al Partidului Național Liberal.

Promisiunile făcute de candidatul Klaus Iohannis prind contur pas cu pas. Propunerea lui Eduard Hellvig, la cârma Serviciului Român de Informații, făcută de președinte, într-o perioadă atât de complicată în plan intern, dar mai ales extern, cu război într-o țară vecină, acceptată în Parlament cu o atât de largă majoritate, consolidează încă și mai mult încrederea românilor în președintele lor. Fără a face concesia numirii unui candidat aparținând, din punct de vedere politic, unuia dintre partidele din arcul guvernamental, asumându-și un candidat recunoscut ca politician din prima linie al PNL, partidul care l-a susținut, Klaus Iohannis a făcut o propunere căreia politicienii din arcul guvernamental nu au reușit să-i găsească un defect. În buna regulă PSD-istă, încercări au existat, s-a cerut, chiar, fără explicații, o amânare a votului pentru o săptămână, doar-doar se va putea găsi ceva.

În final, până și adversarii politici au fost obligați să recunoască faptul că nu au contraargumente privind propunerea lui Eduard Hellvig pentru postul de director al SRI. Cum ar fi putut sta în fața opiniei publice, în confruntare cu președintele românilor, refuzându-i propunerea, motivați doar de argumentul că sunt majoritari și „mușchii” lor nu-l vor pe Hellvig?! Să fii în confruntare cu un președinte care nu se ceartă, nu jignește, nu negociază ca la talcioc soarta instituțiilor statului de drept și care este creditat cu multă încredere de 75% din români... Cam complicată o astfel de confruntare, chiar și pentru cei mai aroganți dintre PSD-iști.

*

„Confruntarea politică – proces care trebuie să aducă beneficii românilor”

Alegerile prezidențiale din 2014 au generat o imensă surpriză pentru toți aceia care, fiind de o lungă perioadă de timp trăitori într-un turn de fildeș, fără contact cu omul de rând, au crezut că o mașinărie politică bine structurată, cu activiști câtă frunză și iarbă, cu grămezi de bani, cu propagandă pusă la punct, cum numai PSD poate să o facă, va zdrobi un amărât de primar provincial, ardelean (adică domol) pe de-asupra.

Klaus Iohannis a părut a fi o victimă sigură, dar poporul român l-a promovat pe om, preferându-l mașinăriei politice. Victor Ponta a fost un candidat neaoș dâmbovițean, creat de sistemul impus în politică de președintele Băsescu, cu ceartă, scandal, glumițe și ironii care fac deliciul presei și-i țin „calzi” pe activiști. Remarci de felul: „Mamă, ați văzut ce i-a zis-o Crin, aseară pe B1TV, lui Ponta, lui Băsescu?!”, moderatorului... de fapt, nu contează cui... Sau: „Ne-a zis-o, al dracuʼ Băsescu!”