Angel Tîlvăr

Începând din 1987, în fiecare an, în data de 26 iunie, la nivelul tuturor țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite, ONU, se marchează Ziua internațională împotriva consumului și traficului ilicit de droguri, ca expresie a determinării ONU de a consolida acțiunile și cooperarea la nivelul statelor membre, pentru atingerea obiectivului de a avea o societate internațională fără consum abuziv de droguri.

Consumul și traficul de droguri sunt o realitate de care trebuie să ținem cont, iar pentru aceasta este nevoie să ne alăturăm eforturilor făcute de instituțiile specializate ale statului, de organizațiile nonguvernamentale, care, prin evenimente publice sau prin activitatea zilnică, încearcă să reducă fenomenul consumului de droguri și, implicit, pe cel al traficului.

Marcarea unei zile internaționale nu va reuși să se prevină sau să reducă efectele consumului de droguri, dar măcar ne oferă ocazia de a trage un semnal de alarmă asupra unui fenomen pe care nu-l putem ignora și nu ne putem preface că nu ne privește. Problema drogurilor are un impact negativ asupra funcționării întregii societăți.

Conform datelor din Raportul european privind drogurile 2017, prevalența consumului de droguri ilicite în rândul populației adulte din România a crescut progresiv în perioada 2004–2013, rămânând însă scăzută, comparativ cu alte țări europene. Ca și în celelalte state membre ale Uniunii Europene, cannabisul este cel mai utilizat drog, cu un consum concentrat în rândul populației de tineri adulți – 15–34 ani. În ceea ce privește România, până în anul 1989 consumul de droguri era limitat la cerințele terapeutice, abuzurile erau rare, iar toxicomania nu avea caracter de fenomen, toate acestea fiind sub un control strict al instituțiilor autoritare ale statului român. După anul 1990, România a devenit un segment activ al rutei balcanice de traficare a stupefiantelor și precursorilor, iar în ultimii ani și o piață de desfacere a drogurilor.

Din evaluările efectuate rezultă că România reprezintă, în principal, o zonă de tranzit pentru droguri, condiții în care doar o parte din cantitatea de droguri tranzitată rămâne în România pentru consum. În același timp, România a devenit teritoriu de depozitare, în care drogurile introduse, în special prin frontiera de sud, sunt stocate pe diferite perioade de timp, iar în final sunt direcționate spre țările cu consum ridicat din vestul Europei. Ca urmare a tranzitului și a depozitării temporare a drogurilor, ritmul accelerat de creștere a criminalității din România în legătură cu fenomenul drogurilor a început să fie evident după anii ’90 și din ce în ce mai îngrijorător după anul 2001. Totuși trebuie subliniat un fapt extrem de important, acela că, pentru toate tipurile de droguri ilicite, România se situează sub valorile medii europene.

Aceasta nu trebuie să ne liniștească, din contră, înseamnă că putem acționa mai bine pentru a împiedica dezvoltarea fenomenului și pentru a preveni amploarea dezvoltării consumului. Ținerea sub control a unui fenomen care oricând poate lua amploare în România, date fiind inventivitatea traficanților de stupefiante, precum și apariția unor noi tendințe de a obține câștiguri rapide într-un timp scurt, presupune eforturi legislative și financiare suplimentare în acest sens.