Laurențiu Nistor

„Începe sezonul turistic – iar ne speriem clienții?”

Vine mica vacanță de 1 mai, în care multă lume va încerca să evadeze din stresul cotidian mergând ba la mare, ba la munte. Omul de rând, beneficiarul serviciilor turismului românesc, care poate nu are nici timpul și nici posibilitatea financiară de a se refugia în vreo stațiune din Europa, Dubai ori alt colțișor de rai, vrând-nevrând, va trebui să accepte oferta internă.

Chiar dacă nu este un chițibușar sau genul care caută nod în papură și nici clientul dificil, permanent nemulțumit, chiar dacă nu este nici prea pretențios și nu se așteaptă să fie servit ca la Ritz, atunci când merge la o pensiune de două margarete, ori să găsească aceleași condiții de la un hotel din Washington atunci când se cazează undeva, indiferent de loc și de prețul plătit, dorește să fie tratat cu bun-simț, solicitudine, amabilitate și respectul cuvenit unui om din ai cărui bani își primesc salariile toți angajații de acolo. Se pare însă că patronii de la noi gândesc exact invers: „Dă-i încolo pe amărâții ăștia, acum vor să-i și tratăm cum trebuie?” Și uite-așa au pierdut niște clienți, pentru totdeauna. Căci dacă ei s-au simțit furați și prost tratați pentru ce au plătit, cum își imaginează cineva că vor reveni să dea mai mulți bani ca să se aleagă cu același lucru? Plus că, de multe ori, tarifele, chiar și cele de pe site-urile hotelurilor ori cabanelor, ba nu includ unele costuri, omise intenționat, ba nu au mai fost actualizate de o bună vreme, astfel încât, când ajungi la locul pe care ți l-ai ales, te trezești că trebuie să plătești suplimentar chiar și cu până la 30%!

Cât despre calitatea serviciilor, nu ne mai mirăm de multă vreme de ce, cu excepția unor fițoși cu mulți bani, dar puțină imaginație, pentru care contează doar o anumită imagine, nu și condițiile primite, aproape toți românii care au măcar salariul mediu pe economie preferă să meargă în vacanță în Bulgaria, Turcia ori Grecia în loc să fie umiliți în România, pe banii lor! Pentru că oricine are toate motivele să fie extrem de nemulțumit și să nu mai calce niciodată în locurile unde a găsit (sau nu, după caz): pilote pătate și nebăgate în cearșaf plic, prosoape neschimbate, dușul care curge pe la toate încheieturile, iar scurgerea semiînfundată, cada galbenă (și nu din fabrică), apa caldă care durează doar pentru un duș și jumătate, televizorul ca unul de pe vremea când LCD-ul apărea doar în filmele SF, iar telecomenzile n-au simțit niciodată atingerea unei cârpe cu spirt, proaspete și dezinfectante după atâtea mâini prin care au trecut. În dulap nu există decât un singur umeraș, pentru că, în fond, nu vine nimeni cu trei costume în vacanță, pe fotoliu trebuie să te așezi cu grijă, întrucât unul dintre brațe e rupt, nu există veioze, pe hol nu e bec, iar în baie, din trei, merge doar unul și este, probabil, un bec de 25 W. Deci condiții de „lux” (dacă ar fi să te iei după banii ceruți pentru astfel de servicii), comportament „excepțional” al personalului deservent, sentimentul că ți s-a făcut o favoare că ți s-au acceptat banii, atitudinea lor tipică vizavi de un amărât de rând, dar cu pretenții.