Vasile Popeangă

„Incompetența actualei puteri e mai rea decât un război!” Cu ceva vreme în urmă, lângă noi, în fosta Iugoslavie, a fost un război care a dus nu doar la multe grozăvii și zeci de mii de victime, din toate părțile, dar și la o prăbușire rapidă a unei economii după care tânjeam și noi înainte de 1989, întrucât Josip Broz Tito a avut grijă ca socialismul pe care îl construise pentru poporul sârbo-croat să conțină și câteva dintre elementele bune ale capitalismului, totodată dându-și seama că e și în avantajul Iugoslaviei să nu-i lege de glie pe cetățeni, dându-le posibilitatea să muncească în Europa și să vină cu banii și experiența înapoi.

Și cât de rău le-a fost sârbilor în timpul războiului, dar tot o duceau mai bine decât o duce românul de rând acum, după douăzeci de ani de capitalism sălbatic. Însă niciodată cetățenii spațiului carpato-danubiano-pontic nu au dus-o mai rău ca sub actuala putere. Drumurile bombardate ale sârbilor arătau mai bine decât drumurile construite sau plombate de oamenii actualei puteri, nu rare fiind cazurile când, după tăierea panglicii de către Boc și cine mai era pe lângă el, drumurile să fie închise pentru reparații. Este celebru și cazul terenului de fotbal construit în pantă, la fel de impracticabil ca drumurile asfaltate din start cu gropi ale lui Berceanu, ori ștrandurile cărora li s-a tăiat panglica și au fost apoi închise „cu drag”, spre a sluji ca muzee ale incompetenței guvernării portocalii pentru generațiile actuale și viitoare.

Oamenii actualei puteri vorbesc despre economie, însă, pe de-o parte, habar nu au despre ce vorbesc, iar, pe de altă parte, cine mai are câte o idee ori cară vreo diplomă eliberată de câte-o facultate cu profil economic uită pur și simplu care este unicul și fundamentalul rol al unei economii: acela de a ridica nivelul de trai al oamenilor. Zorii economiei, încă de la prima diviziune socială a muncii, i-au scos pe oameni din rândul animalelor, iar evoluția economică și cea tehnologică au adus, de atunci și până în prezent, un permanent spor de civilizație.

Însă actuala putere a reușit, în doar trei ani și sub amărâta justificare a crizei, să dea înapoi economia (și implicit nivelul de trai și civilizație al românilor!) cu aproximativ 200 de ani, la vremea când capitalismul se manifesta încă la nivel sălbatic, nereglementat, după

bunul-plac al celor care începuseră să concentreze capitaluri în mâinile lor.

Astfel, genocidul economic promovat de actuala putere a ajutat înapoierea economică a țării mai mult decât ar fi făcut-o un război: sârbii, de exemplu, în cele mai crâncene momente ale luptelor lor, aveau puterea de cumpărare mai mare și o duceau mai bine decât o duc românii acum! Românii din perioada celui de Al Doilea Război Mondial (și era război!) aveau salariile cu o putere de cumpărare mai mare decât cea de acum.

Intrarea în UE, în 2007, n-a putut nici până-n ziua de azi să fie fructificată în vreun fel, mai ales din punct de vedere economic, actuala putere având niște performanțe mai mult decât jalnice în domeniile atragerii banilor comunitari ori a investitorilor străini, reușind să exaspereze cu neștiința și ineficiența sa până și comisari europeni îmbătrâniți în lucrul cu fonduri europene. Nu numai că nu a fost capabilă să promoveze o legislație care să încurajeze dezvoltarea economică – înființarea Ministerului Dezvoltării însemnând, de fapt, mai multă subdezvoltare decât a cunoscut vreodată acest popor în ultimele două secole –, dar impostura ocupanților scaunelor ministeriale a dus la măsuri absurde, recunoscute ca ineficiente chiar de către membrii marcanți ai puterii (de exemplu, moartea a aproximativ două sute de mii de unități economice doar prin introducerea unei taxe stupide, ori mărirea TVA-ului cu 5 procente), la alungarea investitorilor străini care aduceau procente bune la PIB prin activitățile pe care le prestau, ceea ce, previzibil, ne va afunda în recesiunea pe care băsiștii încercau să ne convingă că am depășit-o cu nu se știe câte zecimale după virgulă, însă fără niciun rezultat concret în buzunarele cetățeanului de rând.