Ioan Munteanu

„Incompetența duce la înfometare”

Politicile agricole experimentate de către guvernanți după anul 2004 au reușit să distrugă tot ceea ce se realizase, cu mari eforturi și cheltuieli, în sectorul cel mai important pentru viața oamenilor, care este agricultura. În numeroasele mele luări de cuvânt, atât în plenul Parlamentului, cât și în cadrul comisiilor de specialitate, dar mai ales în interpelările adresate primului-ministru și miniștrilor de resort, am avertizat, în permanență, că terenurile nelucrate și decimarea speciilor de animale ne vor conduce la falimentarea agriculturii, cu consecințe ireparabile pe termen îndelungat.

Din păcate, semnalele de alarmă trase de către mine, dar și de către alți colegi specialiști, au rămas fără urmări, pentru simplul motiv că actuala putere refuză orice contribuție din partea parlamentarilor aflați în opoziție.

Și iată că, prin ignorarea acestor intervenții ale noastre, care ar fi putut contribui la limitarea dezastrelor, s-a ajuns, la sfârșitul acestui an agricol, la producții ridicole de grâu, porumb, lapte, carne etc.

În cele ce urmează, mă voi referi doar la producția de porumb, cultură atât de necesară pentru hrana oamenilor (încă, și destul de sănătoasă), a animalelor, dar și pentru obținerea unui combustibil nepoluant, e vorba de biodiesel.

Vă reamintesc ce spunea în urmă cu trei ani ministrul portocaliu al agriculturii apropo de cele 20 milioane de tone de porumb obținute cu un an înainte: este o producție mult prea mare, Guvernul P.S.D. a practicat politici greșite, prin urmare, Guvernul Tăriceanu nu poate gestiona asemenea cantități. La ce s-a ajuns prin nongestionarea propusă de către acești amatori? La soluția: nu mai cultivăm terenurile, nu mai creștem animalele, distrugem tot ceea ce a făcut Guvernul social-democrat, importăm tot ceea ce se poate și facem agricultură cu puținii oameni din anturajul nostru care dețin mari sume de bani. Urmarea imediată a acestui management defectuos a fost creșterea explozivă a prețurilor la produsele alimentare, peste puterea de cumpărare a celor mulți și nevoiași.

Dacă în perioada P.S.D. contribuția agriculturii la construirea P.I.B. era de 8–10%, în acest an ea a scăzut la 3–4%, lucru confirmat chiar de către experți din apropierea puterii.

Concret, în anul 2007, producția totală de porumb este de 3–3,5 milioane tone, adică de 1.740 kilograme/hectar. Incredibil, dar adevărat: adică, o producție la nivelul anilor ’50 și a tehnologiei agricole din acea vreme!

„Specialiștii” din minister încearcă să justifice eșecul nu prin lipsa de profesionalism și prin nepriceperea lor, ci prin condițiile climaterice nefavorabile.

Dar, în aceleași condiții, Franța și Italia, primii doi producători din Europa, au depășit cantitățile obținute în anul 2006, Franța înregistrând 10.000 kilograme porumb la hectar.

Bătaia de joc care caracterizează activitatea din ministerul agriculturii îi va obliga pe români să plătească, în scurt timp, prețul dublu la toate produsele alimentare.