Camelia Khraibani

„Încrederea în relația dintre medic și pacient. Tratarea cazurilor de malpraxis medical”

Declarația mea politică este prilejuită de recenta Adunare Generală a Colegiului Medicilor din România, care a ascultat Raportul privind activitatea din anul 2012. În cadrul acestui for, Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România a raportat că în anul care a trecut au fost soluționate 130 de cauze, iar în prezent mai are pe rol încă 45 de reclamații. Potrivit raportului, cele mai multe reclamații au vizat specialitățile obstetrică-ginecologie – 39, chirurgie – 34 și terapie intensivă – 14. Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România a constatat deficiențe în adaptarea deciziilor de către comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale, existența unor nereguli mai ales de factură organizatorică la nivelul unităților de primiri urgențe, dar și a altor secții, cum ar fi chirurgie, terapie intensivă, din cadrul spitalelor din sistemul public, în marea lor majoritate județene, dar și în obținerea consimțământului informat al pacienților, mai ales în specialitățile chirurgicale.

În sine, aceste cifre și informații nu ne spun mare lucru, dar, dacă le comparăm cu tendința din ultimii 6–7 ani și cu situațiile din alte state, putem să ne facem o idee mai bine articulată.

Iată câteva date comparative:

Conform informațiilor MediHelp Internațional, cel mai important furnizor de asigurări private de sănătate din Europa Centrală și de Est, între anii 2006 și 2011 Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor din România a avut de analizat 725 de cazuri, în care 916 doctori au fost acuzați de malpraxis; dintre aceștia, 198 au fost sancționați. Rapoartele Colegiului Medicilor nu ne spun și de ce, din 200 de medici reclamați în medie pe an, doar doi își pierd dreptul de a-și continua activitatea.

Numărul doctorilor reclamați la Colegiul Medicilor din România a crescut de la 112 în 2006, la 187 în 2011. Din 916 acuzații de malpraxis, 11 au primit interdicție de a practica medicina, ceva mai mult de 1%.

Spre comparație, în același interval de timp (2006 – 2011), în Marea Britanie, peste 8.500 de medici au fost raportați pentru erori medicale, de circa 10 ori mai multe cazuri decât în România! Deci am putea spune că stăm bine. Asupra acestei „realități” este însă de discutat. Aceeași sursă, comunicatul MediHelp, precizează că cifrele privitoare la cazurile de malpraxis de la noi nu indică în niciun fel numărul cazurilor care nu au fost raportate și care poate ajunge la ordinul zecilor de mii. De aici rezultă că avem o problemă. Experții MediHelp sunt de părere că numărul mai mare de

erori medicale înregistrate în Marea Britanie, comparativ cu România, demonstrează nu că la noi lucrurile merg mai bine, ci că, în realitate, locuitorii din Europa de Vest sunt mai bine informați și educați în legătură cu drepturile lor medicale. Totodată, occidentalii au la dispoziție mecanismele legale, cu o îndelungată tradiție pentru a se apăra. Pe de altă parte, mai susțin experții străini, românii încă nu au un sistem legal bine dezvoltat care să îi ajute să își revendice drepturile cu ușurință. După părerea mea, aceasta este doar o parte a explicației. În interpretarea fenomenului medical din țara noastră țin mai degrabă să dau dreptate președintelui Colegiului Medicilor din România, domnul doctor Vasile Astărăstoae, care consideră că neîncrederea a devenit elementul crucial al relației medic–pacient în ultimii ani.